Zile și zile

 

autor Roryta

Sub cerul plin de stele ne pierdem amândoi,

Și timpul se oprește în visele din noi.

În inimă se-aprinde cu fiecare pas

Iubirea noastră vie din tot ce-a mai rămas.

În razele de lună sunt suflete măiastre,

Ce-alunecă prin vise în ale noastre astre.

Și ne-nălțăm spre ele-n acest dans etern

Acolo unde gândul nu pot să-l mai aștern.

În zilele de foc și-n nopți ce nu se sting,

Cuvântul cade greu, nu pot să-l mai ating

Și totul se deschide spre marginea de lume

În veșnica lumină, cea care n-are nume.

Privirea iar mă cheamă spre universul mut

Și mă înalț spre sfinți, unde mereu am vrut

Să fim doar amândoi, iubiți în veșnicie

S-avem adânc în noi aceeași energie.

Și când se lasă seara și umbrele se joacă,

Iar noaptea țese-un dor și ziua iarăși pleacă

Zburăm din nou spre stele ținându-ne de mână

Unde îți sunt un sclav și tu îmi ești stăpână.

Și sfinții toți îmi spun pe veci să te iubesc,

Cu tine acum să mor și să mă-mpodobesc

Cu straiele de înger mereu imaculate 

În Raiul cel de Sus și ale lui palate.

Sunt zile care vin și nopți adânc de dor 

Sunt alte zile-n care mă simt doar trecător.

În alte noastre sfere suntem două speranțe

Că vom avea în veci iubiri fără restanțe.

octombrie 2025