Amintiri ruginite

Pe drumuri uitate, în lungă căutare, 

Mă pierd printre umbre, visând un alt sens, 

Din clipe trecute rămâne-o chemare, 

Un cântec ce-n suflet răsună intens. 

Chitara suspină sub strunele grele,

Se-aprinde un foc ce nu vrea să mai moară,

Din noapte se nasc poeziile mele, 

Și-aș vrea ca în suflet să nu mă mai doară.

Sub stele se pierd ecouri de dor, 

Și vântul adie cu șoapte de foc, 

Pe drumuri de taină simt un freamăt ușor, 

E însăși Iubirea ce-aduce noroc.

septembrie 2025

O toamnă în doi

 

În clipa de astăzi trăim doar prezentul,

Ne-atinge ușor și ne cheamă momentul.

Se-aprinde în suflet un cald fior,

Și vântul tresaltă cu glasul ușor.

Sub frunze ce cad se aude chemare,

În inimă poartă a vieții schimbare.

Cuvinte tăcute se leagănă-n noi,

Și timpul rămâne o toamnă în doi.

Sub cerul tăcut se împarte lumină,

O toamnă în doi ce rămâne divină.

Prin vreme și dor, mână-n mână vom fi,

Și clipa prezentă rămâne-ntr-o zi.

septembrie 2025

Tăceri fără glas

Din vară a rămas un stins parfum,

Pe drumuri se împrăștie un fum,

Se clatină încet câte o frunză,

În toamnă inima mi se cufundă.

Din cer coboară liniștea-ntr-un fum,

Se pierde visul meu pe-al iernii drum,

Iar frunza arsă-și cântă-n vânt povară,

Pământul strânge tainic dor de vară.

Sub pașii goi tresaltă un pământ,

Cu glasul ce-mi șoptește un cuvânt,

Și-n amintiri rămâne dulce-amară,

O clipă ce-a murit odată-n vară.

Aurora Cristea

membru L.S.R 

membru S.S.F F 

Galați, 2025

Tăceri ce ard

 

Se naște-n noapte gingașă cântare,

Un glas ascuns în veșnicul fior,

Din umbre crește dorul spre chemare,

Și arde-n suflet foc nemuritor.

Un fir de sens străbate depărtarea,

Se leagă-n vis de cerul arzător,

Se-ntoarce-n noi cuvântul, nu uitarea,

Și dă luminii chip strălucitor.

Se-oprește timpul blând în tăcere,

Și-mbracă zarea-n lacrimă de nor,

În inimă răsare o putere,

Să facă din tăceri un viu decor.

Prin regăsire curge alinarea,

Se naște-n viață lumina tuturor,

Pe un tărâm de dor răsare iar visarea,

Și arde-n noi iubirea ca un dor.

septembrie 2025

Strigăt de frunze tăcute

autor Roryta

Prin ramuri trece-un tainic freamăt lin,

În noapte cade dorul cel străin,

Se lasă peste viață mângâiere

Și-n suflet naște clipe de tăcere.

Din pașii vremii curge-un greu ecou,

Pe cer se-ntinde-un fior mereu

Iar frunza zboară-n vers de poezie,

Chemând în zare dulcea nostalgie.

În ochii nopții licăre un dor,

Cu stele-aprinse rătăcesc ușor,

Se-nalță gândul, tainic, către stele,

Ca rugi de viață spuse pentru ele.

Dar frunza tace, strigătul e mut,

Un vis în ramuri pare-abia născut,

Și timpul scrie-n umbre o poveste,

Că dorul arde-n inimi fără veste. 

august 2025

Taina lunii

 

autor Roryta

Pe cer se naște tainica regină,

Cu pas ei de argint și dulce glas,

Ea mângâie pământul cu lumină,

În timpul care-n stele a mai rămas.

În dansul ei se-aprind cărări de vis,

Se scaldă marea-n tremur de dorință,

Iar norii albi de taine neatinși,

Își cer pe rând în cer o biruință.

Ea scrie-n noapte versuri neștiute,

Pe frunza verde, pe petale pure,

Și-adună-n șoapte rugi necunoscute

Ce ard în inimi clipele obscure.

Din ochii ei coboară mii de stele,

Pictând în zare drumuri de iubire,

Iar doruri ce se sting în vremuri rele,

Le schimbă-n cântec, vis și amintire.

Magia lunii, tainic curcubeu,

Ne poartă-n zbor spre lumi nemuritoare,

Un dor divin se naște-n suflet greu

Și-l face cer, lumină și visare.

august 2025

No comment

Tăceri de septembrie

 

autor Roryta

Sub clarul de lună tresar în tăcere,

Se naște-n adânc o tainică dorință,

Îmi curg printre gânduri fiori și mistere,

Și clipa se schimbă-n suavă ființă.

Pe umeri se-așterne o blândă adiere,

Din ramuri se scurge un șoapăt ușor,

În suflet se strânge o tainică vrere,

Se-nalță lumina din vechiul meu dor.

Trec umbrele serii în dulce-nserare,

Se-atinge pământul de cerul arzând,

Septembrie poartă o blândă chemare,

Iar inima-mi cântă tăcerea vibrând.

august 2025

No comment

 

pentru poezia Tu și eu - 30.08.2025

Tu și eu

 

autor Roryta

Eu sunt doar iubire 

Tu frică și fugă

Cu aceeași durere

Ce-ades mă subjugă.

Sunt umbră și vis

Tu mereu un speriat 

De iubire ucis

Ce-o vezi un păcat.

Sunt rază de soare

Dimineața în zori

Te îmbrac în culoare

Și te-nvăț ca să zbori.

Sunt un cer infinit

O undă în noapte

Spre tine-am pornit

În suavele șoapte.

Sunt apa ce curge

Prin gânduri mereu

Picătură de sânge 

Prin sufletul tău.

Sunt lacrima dulce

Din ochii-ți adânci 

Un dor ce-ți aduce

Fisuri între stânci.

De vrei sau nu vrei

Sunt o parte din tine

Din vise adânci 

Și din suspine.

Ți-am răvășit acalmia 

Și aceeași rutină 

Ți-am întors alchimia 

Eu, o simplă străină.

Apărută deodată 

În viata-ți banală 

Așa demodată 

Și tradițională.

Mereu fugi de mine

De lumină și viață 

De dorul din tine

De masca-ți pe față.

Te ascunzi de suflet 

De iubire și dor 

Când în tine e urlet 

De-un spirit în zbor. 

Te minți sistematic 

Și te-aștepți să te cred

Un joc prea dramatic 

Cântat în lied.

Tu, minciună frumoasă 

Ce de-oglindă te-ascunzi

De molie roasă 

Și-n talcioc vrei s-o vinzi.

Pe-un vis efemer 

Ce tresare în tine 

Când în inimă-i ger

Și mereu îți revine.

Oh, străine iubit

Care fugi de iubire

Ai suflet zdrobit

De intensă trăire.

În cutele minții 

În acel nevăzut 

În Rai unde sfinții

Te cunosc absolut.

Vei da socoteală

Vei fi un suflet în gol

Ieșit la iveală 

Din propriul subsol.

Rămâi în minciună 

Iubitul meu domn 

Căci fără ranchiună 

Și de atâta nesomn.

Mă retrag elegant 

Din clipe pierdute

Eu, poet neimportant 

Ce-a vrut să te ajute

Să te vezi cu Lumină 

Să te vezi descompus

Fără urmă de vină 

Acum, în apus.

Te iubesc infinit

Te iubesc visceral

Dar sunt suflet trăit

Într-un timp prea banal.

august 2025

                                Facebook

                             Youtube 

No comment

 

Omul de lângă tine

autor Roryta

Când se lasă seara peste drumuri mute,

Și umbrele se strecoară printre tăceri,

E-un om minunat dispus să te asculte,

Și-n suflet să-ți aducă mii de puteri.

 

În nopți cu stele pașii lui sunt aproape,

Și fiecare șoaptă devine un alin.

El ascultă tot ce sufletul tău scapă,

Și fiecare dor se transformă-n destin.

Când vântul te-nvăluie cu umbrele reci,

El îți ține brațul și totul se liniștește.

Privirea lui va rămâne vie în veci,

Iar dragostea sa mereu te ocrotește.

El adună taina ce-o porți adesea-n gând,

Și șoaptele tale le duce spre lumină.

Prin gesturi mici și prin zâmbetul lui blând,

Îți dă un curaj care nu se termină.

Când drumurile par grele și umbre cad,

El rămâne aproape, sprijin neclintit.

Rămâne mereu același vechi camarad,

Cu tot ce ți-e drag și tot ce-i cinstit.

Omul de lângă tine e-o poveste vie,

Ce-ți curge prin vene ca un râu de dor.

Cu el fiecare clipă-i pură magie,

Și inima ta cântă-n iubire și-n zbor.

august 2025