Ploaie peste versuri arzând

 

autor Roryta

Pe foaia cea albă cad stropi de visare,

Ce aprinde în mine o dulce chemare.

Cerneala să curgă pe foi în neștire,

Să tremure versul scris cu iubire.

Un chicot răsună prin stropii cei mici,

Și rimele zboară ca niște licurici.

Cerneala dansează în a ei călimară,

Când inima e-un cântec la vreme de seară.

Iar ploaia ce cade peste versuri cu dor,

Sunt picuri ce cad din stea și din nor.

Când rima se-ncheagă în focul ce arde,

În versuri o lacrimă lunecă și cade.

În lume iar sunt un poet necunoscut

Care în iluzii și vise-am pornit

Să rămân în eter, în dor și iubire

Cu inima frântă de intensă trăire.

octombrie 2025