autor Roryta
Îmbrățișează-mă când norii cei grei mă dor,Când pașii mei se pierd spre înaltul cer în zbor,Când frigul lumii mușcă în taină din obraz,Și-n suflet plouă iarăși, mereu fără răgaz.Îmbrățișează-mă când visele-s departe,Și ochii mei se sting prin lumea ce ne-mparte,Căci doar în brațul tău mai pot să fiu întreagă,În lumea asta rea ce-adesea mă reneagă.Îmbrățișează-mă-n abis, zburând spre infinit,În mine iar simt viul ce încă nu-i topit,Să nu mai știu de frică, dor sau îndoialăÎn lumea asta mută, atât de trivială.În aerul rece pe care-l respir acumFără a ta iubire eu simt că mă sugrumÎmbrățișează-mă, să uit de tot ce doare,Căci doar cu tine las ca visele să zboare.Îmbrățișează-mă când zorii se destramă,Să simt că viața mea nu este chiar o dramă.Când lumea mi se pierde-n umbre și-n tăcere,Tu strălucești în mine cu dor și mângâiere.Îmbrățișează-mă când plânsul mă doboară,Căci fără tine iar durerea mă înfioarăÎn brațul tău găsesc un dor fără sfârșire,În liniștea de foc ce naște din iubire.Aș vrea să uit de tot ce tainic mă apasăSă mă transform mereu în zâna cea frumoasăÎn zborul meu tăcut ce-n aripi lumineazăVoi fi un înger viu ce te îmbrățișează.octombrie 2025
