autor Roryta
Sub umbrela unui apus ruginiu,Trece-un vânt ce suspină târziu,Pe-o frunză se-oprește ușor,Un veșnic suspin de dor.Se-aud printre ramuri șoapte,Ca vise pierdute în noapte,Iar blânda lumină se-ascunde,În umbrele adânci și profunde.Rămân lângă tine tăcut,Și știu că nu-i totul pierdut,Căci dorul, și vântul, și clipa,Ne leagă sub cer cu aripa.octombrie 2025
