31 octombrie 2016 | By: roryta

Enigmaticul necuprins


autor Roryta

De ce bate vântul? Ce stă în firea vântului să sufle uneori cu putere, alteori abia să adie, uneori să ne lovească năprasnic, iar alteori să-şi unduiască şoldurile mângâindu-ne? Probabil aerul acesta indispensabil se răzvrăteşte împotriva noastră, probabil se simte ameninţat, biciuit de indiferenţă, de groaznicele tratamente la care îl supunem în mod voit.
          Ce este lumina? Este cea mai binecuvântată formă de energie, cea care ne dă căldură şi fără de care nu am putea trăi. Lumina, în forma ei naturală, ne încălzeşte sufletele şi ne apropie de starea de graţie a creaţiei. Existăm în lumină, ne naştem cu ea, trăim în ea şi dăinuim veşnic în intimitatea materiei, în acea rază de viaţă pe care o avem mai înainte de eternitate, cât şi de-a lungul ei. Vom fi parte din stele, vom face parte din Univers aşa cum am făcut parte dintotdeauna, ne vom sădi propriul cer cusut în vid şi ne vom căuta necontenit sensul unei vieţi dobândite, trăite şi apuse într-o sonoritate surdă şi infinită. Forma nedefinită îşi va relua rostul ei, substanţa primordială îşi va modifica alcătuirea, iar începutul va fi şi sfârşit şi continuitate, în nepieirea harului originar.
         Timpul îşi roade marginile, se topeşte în esenţa individuală îndreptată mereu către chipul nevăzut al genezei, o operă inteligentă în care ne manifestăm fără voia noastră şi unde avem marele noroc de a-l trăi, de a-l revela în sunetul de aur al necuprinsului cosmic. Orizontul în care ne aşezăm de-a lungul ideii iniţiale de plăsmuire tainică se coagulează într-o linie de demarcaţie intangibilă, lungă şi definitorie pentru ego-ul minţii încercate de tentaţii, făcând un salt uriaş înapoi, din teamă ori poate din neştiinţă. Pentru unii, poate fi un scurt circuit cauzator de moarte, pentru alţii poate doar un impuls de a merge mai departe, o curiozitate presărată cu bune intenţii, dar neliniştitor de enigmatică. Reprezentarea ca într-o hologramă a vieţii poate fi doar un vis sau o oglindă a unei realităţi începute într-un univers paralel, dând senzaţia antiseptică a unui aer prea dens pentru a fi veritabil.

septembrie 2016