Toamna în care nu ne-am mai găsit

 

autor Roryta

Tăcerea crește între noi,

Când frunza arde-n pașii moi.

Vreau doar speranță când respir,

Când toamna-și plânge abitir

Potopul ploii ce se scurge

În sufletul care se frânge.

Un pas și totul s-a sfârșit,

În toamna când m-am prăbușit.

Atunci când visul ce erai

În inimă când te jurai

Că ne iubim în tot și-n toate

În umbrele ce vor răzbate

Printre regrete și printre lacrimi

Abandonând atâtea patimi

În toamna noastră cea pierdută

Pe neiubire iar vândută.

Dar ai plecat, lăsând apoi

Eterne lacrimi între noi

Și nu te-am mai găsit nicicând

Căci ai plecat spre cer zburând.

octombrie 2025