Tabăra de la capătul dorului

 

autor Roryta

Sub pădurea tăcută departe de lume,

Se-aprinde un foc ce nu are nume.

Din jarul lui roșu se-nalță mereu

O tainică șoaptă, un vechi ecou.

Pe trunchiuri de vise se-așază tăcerea,

Se leagănă-n frunze blândă durerea.

Din umbre se naște o poezie,

Ca roua din iarbă, ca o magie.

În inimă-mi bate clipa cea vie,

Cu dorul ce arde în orice făclie.

Și simt că-n lumină, și simt că-n noroi,

E tabăra dorului, un foc între noi.

octombrie 2025