Iubirea mea aprinsă

 

autor Roryta

Te caut în ploaie și te strig fără glas,

În umbra cea veche din timpul rămas

În ochii mei cântă doar dorul de tine

Și-n suflet îmi umbli printre ruine.

Când buzele calde le simt fremătând

Și inima-n piept o aud iar bătând 

În lacrimi și-n vise te prind și te cânt

De-a pururi mereu până-n tristul mormânt.

Ce mare iubire e această speranță 

Născută din dor și-un capăt de zdreanță

Ce-a rămas acolo într-un vis efemer

Cu tine mereu în gândul stingher.

Oh vino, iubito, să te respir în bronhii

Un petec de cer și potop să-mi mai fii

Pe cerul din mine sunt același doar eu

în jos doar ruină, și-n sus Dumnezeu.

octombrie 2025