12 ianuarie 2015 | By: roryta

Dragoste nemărginită




autor Roryta

Îmi place parfumul corpului tău, iubito. Te simt ca o boare, ca un fulg de nea ce-mi mângâie obrajii şi sufletul. Eşti un izvor de şoapte calde, eşti lacrima nopţii din vis, eşti un suspin într-un ocean de dor permanent, eşti o tandreţe de stele pe cerul inimii mele. Dac-aş putea, ţi-aş măsura iubirea cu energie pură, te-aş înălţa până la nori şi te-aş aşeza pe un jilţ aurit, bătut cu pietre scumpe.
O unduire în noapte îmi şopteşte că mă vizitezi cu gândul în somn, ori poate doar mi se pare. Sunt parte din tine, iar tu eşti parte din mine. Două suflete îngemănate care respiră la acelaşi unison, care fac să vibreze fiecare inspiraţie şi fiecare expiraţie. Te voi învăţa să zbori peste zile şi ani, să fii o aripă din mine, să-mi odihnesc capul pe umărul tău de fildeş, să-ţi ascult bătăile inimii şi să-ţi privesc profilul de madonă. Voi şti să-ţi culeg de pe buze mierea, voi şti să mă contopesc odată cu tine, să-ţi ard tristeţile şi să te cufund în fericire. Îţi voi îngropa în pământ orice lacrimă aşa încât ochii tăi să rămână luminoşi pentru eternitate şi nicio umbră să nu treacă peste ei, te voi apăra cu scutul sufletului meu şi te voi lua cu mine în nemurire, te voi uni în vecie cu mine şi îmi voi face din tine giuvaierul infinităţii, peste timp, peste spaţiu, peste gânduri şi lumină.
Simţi oare gustul iubirii? Simţi cum inima mi se prelinge de dragoste aproape nepământeană? Nu ştiu şi nici nu voi cunoaşte rugina, nu mă voi plictisi de buzele tale dulci, de ochii tăi adânci ca marea, de privirea ta de cristal, de mersul tău suav, ori de părul tău ca aurul.
Ascult visul tainic al primăverii, îţi mângâi sânii cu privirea şi mă întreb cum poate cineva să fie atât de perfect?
Te voi cuprinde cu braţele amândouă şi-ţi voi asculta bătăile inimii, îţi voi săruta liniştea goală şi-ţi voi spune tăcut printre gene că eşti toată un fior de amor, că eşti talazul meu în viaţă peste care se coboară dimineaţa şi seara, un început fără sfârşit, o nemărginită plăcere şi un cântec de dor.
Îţi privesc irisurile albastre în care mă pierd cu duioşie, iar părul tău bălai îmi alintă faţa, cu degetele de lut îmi potoleşti zbuciumul vieţii şi mă împleteşti cu măiestrie după făptura ta. Eşti un templu în faţa căruia mă închin, eşti rază de soare pe al meu orizont întunecat, iar lumina ta îmi străpunge bezna firii.
Cum să pot trăi fără tine?
Eşti sensul meu de drum, eşti o stea pe cerul plumburiu al existenţei mele, eşti o făptură de vis cu care pornesc în drumul către necuprins şi-aş vrea să-ţi pun lumea la picioare. Îl voi ruga pe Dumnezeu să facă o excepţie, ca nimeni, niciodată, să nu te poată egala, să fii unică în lume, să rămâi un astru plin de căldură ce-mi luminează universul interior.
Suntem două suflete pereche care s-au căutat şi s-au găsit, suntem parte a aceluiaşi întreg, suntem sclipiri îngemănate ale aceleiaşi raze de soare, suntem flacără şi foc a aceleiaşi făclii, contopiri ale cosmosului printre pulberi şi stele. Tu nu poţi exista fără mine, iar eu nu sunt complet fără tine. Îmi lipseşti precum oxigenul, îmi lipseşti ca o apă într-un deşert prăfuit de uscare.
Nu. Te rog! Nu pleca! Rămâi aici cu mine, rămâi a mea călăuză prin lume, o temniţă dragă în care să mă închid de bunăvoie ca o pasăre în colivie, să mă fac mic şi să mă strecor în tine, să-ţi sărut inima din interior şi s-o fac să pompeze doar iubire.
Mireasma mea de dragoste, sufletul meu, dragostea mea, te iubesc nebuneşte, te iubesc până la capătul lumii şi înapoi, te iubesc din acest univers şi până la celelalte, paralele, te iubesc până la Dumnezeu şi încă o eternitate, iar dacă ar fi să mai trăiesc încă o mie de vieţi te-aş iubi tot atât ori poate chiar mai mult.
Mă aştern în supunere căci mi-ai umilit blânda raţiune, mi-ai despicat înţelepciunea şi mi-ai bulversat prospeţimea zilelor mele tăcute. Fii binecuvântată, iubire adâncă a adolescenţei, fii binevenită în inima mea tânără! Să nu murim de nedragoste, să nu murim de nedor, să nu pierim din astă lume fără să cunoaştem freamătul de îndrăgostit, fiindcă ţie, făptură angelică, astăzi, acum şi aici îţi port o dragoste nemărginită.

mai 2014