O inimă furtunoasă sub clar de lună

 

autor Roryta

Sub clar de lună, visul se răscoală,

O inimă cu umbre reci tresare,

Și o dorință lunecă-n raza goală

Într-o tăcere-a nopții plină de visare.

Se frânge vântul în chemări de gheață,

Și-și plimbă pașii timpul prin tăceri,

În suflet, furtuna mi se agață

De clipe ce-au pierit prin nicăieri.

Tăcerea poartă gânduri fără nume,

Iar dorința arde surdă, fără rost,

Sub clar de lună, totul pare lume

Ce-a fost s-a dus, rămâne doar un rost.

Și-mi bate-n piept o inimă-n furtună,

În dorul greu, ce nu mai are leac 

Sub luna plină tăcerea mă adună

Cu un oftat pierdut pe-un drum sărac.

iulie 2025