autor Roryta
Sub clar de lună, visul se răscoală,O inimă cu umbre reci tresare,Și o dorință lunecă-n raza goalăÎntr-o tăcere-a nopții plină de visare.Se frânge vântul în chemări de gheață,Și-și plimbă pașii timpul prin tăceri,În suflet, furtuna mi se agațăDe clipe ce-au pierit prin nicăieri.Tăcerea poartă gânduri fără nume,Iar dorința arde surdă, fără rost,Sub clar de lună, totul pare lumeCe-a fost s-a dus, rămâne doar un rost.Și-mi bate-n piept o inimă-n furtună,În dorul greu, ce nu mai are leacSub luna plină tăcerea mă adunăCu un oftat pierdut pe-un drum sărac.iulie 2025