20 august 2025 | By: roryta

Sub același infinit

 

autor Roryta

În ochii tăi se frânge orice noapte,
Și-n glasul tău se naște infinit,
Tu-mi răscolești doruri nemăsurate,
Din tot ce am trăit și am iubit.

Ești soarele din cerul meu de gheață,
Ești lacrima ce-aduce iar tăceri,
Cu tine aș muri și-aș prinde viață,
În tine ard, în tine-s primăveri.

Nici timpul, nici tăcerile străine,
Nu pot opri iubirea din privire,
Tu ești al meu destin și fără tine
Mă scurg adânc sub propria strivire.

Și chiar de lumea-n două se desparte,
Și chiar de m-ar chema necunoscut,
Eu te iubesc acum și dincolo de moarte,
Din sufletul etern, dar și din lut.

august 2025