Dincolo de scrum sunt Phoenix

autor Roryta 

Dincolo de scrum, când totul se frânge,

Și sufletul arde în mii de flăcări,

Renasc din cenuşă și din propriul sânge,

Oscilând între iubiri și împăcări.

Focul mă mistuie, dar nu mă-ngroapă,

Durerea-i calea spre-a mea lumină,

Sunt lacrima ce tresaltă sub pleoapă,

Zbătându-se iar între chin, dar și vină.

Între umbre și vis, mă ridic și cresc,

Deși uneori sunt doar un nemernic 

Nu strig, nu jelesc, ci doar strălucesc,

Rămân un etern și viu nestatornic.

Flăcări de dor intens mă-nalță spre cer,

Și-mi cântă iar glasul plin de foc,

Nu știu când să strig și când să zbier,

Să pot să respir, să nu mă sufoc.

Pe aripile-mi albe mă-ntorc,

Dincolo de scrum, spre altă viață,

Iubiri vinovate și gânduri le storc

Din umbre ce de suflet se agață.

Și nu e sfârșit, ci doar început,

Când totul se aprinde în zbor de dor,

Oftez cu gândul la ce-am străbătut

Într-o viață trecută, dar plină de-amor.

Dincolo de scrum sunt un Phoenix mereu,

Ard și iubesc fără nici o măsură,

Și sufletu'-mi este doar Dumnezeu.

Născut din iubire și lacrimă pură.

iulie 2025