Șoapte în culorile toamnei

 

autor Roryta

Se lasă peste frunze o tăcere,

În ramuri plânge vântul călător,

Se-aprinde cerul pal cu mângâiere,

În inimă se naște iar un dor.

Un freamăt lin străbate-n adiere,

Cu pași de aur trece-n prag ușor,

Se-nalță timpul blând în tăcere

Și toamna-mi dă aripi către zbor.

Din ramuri cade ploaia arămie,

Și frunza tremură pe-al vântului altar,

Se-nvăluie pădurea-n armonie,

Iar lumina joacă umbre prin hotar.

Prin cețuri se așterne nostalgie,

Și clipele se scurg fără cuvânt,

Rămâne-n toamnă veșnică magie,

Iar frunza cade-n șoapte pe pământ.

                              august 2025