Răsare luna

autor Roryta

Răsare luna albă peste crâng,

Se varsă-n valuri visul peste ape,

Și-n ramuri tainic vântul bate blând,

Iar stelele pe cer se-adună-n șoapte. 

Din iarba udă se ridică fum,

Ca un suspin ce tremură-n tăcere,

Iar codrul poartă-n umbra lui parfum

De flori ascunse-n veșnice mistere.

Un clopot vechi din satul depărtat

Trimite-n noapte cântecul de-aramă,

Și-l prind în horă stropii de păcat

Ce cad din ochii lumii fără teamă.

Pe drum de aur se preumblă-n zbor

O pasăre cu aripi de lumină,

Și-n urma ei mi-e cerul un fior

Ce-n inimă ar vrea să mai rămână.

Sub frunza verde plânge un izvor,

Alintă-n valuri chipul meu de ceară,

Și-n valul lui se-nalță iar în zbor

Un vis ce se așterne-n prag de seară.

Pe cer se scriu cu litere de foc

Cuvintele nespuse niciodată,

Și-n ele simt că timpul stă pe loc,

La fel iubirea mea de altă dată.

Răsare luna peste dorul meu,

Se-oprește-n poarta visului să-mi bată,

E adiere sfântă ce aduce Dumnezeu.

În inima de foc din doruri recreată.

august 2025