Lumea văzută prin ochii unui poet

autor Roryta

Cu ochi de foc pătrund în vechea lume,

Ce poartă-n taină chipuri fără nume,

Sub pașii reci o umbră se înclină

Căci regăsirea-i taina de lumină.

Poezia curge-n frunze și-n izvoare,

În fiecare vis ce nu dispare,

Și-n zborul stins al păsărilor mute

Se-ascund dureri și doruri absolute.

O rază blândă se-așază-n poezie

Pe-o margine de timp și veșnicie,

Iar ploaia când se scurge pe ferestre,

E-un bocet din suspinele terestre.

Nimic nu este gol sau fără viață 

În gândul răsărit la suprafață

Căci lacrima căzută în cetate

Devine vers în nopțile uitate.

Iar el, poet ce vede stele-n iarbă,

Cu glasul lor ce-n sânge i se scaldă;

În tot ce-i efemer, el pune-un rost

Căci lumea e eternul adăpost.

august 2025