No comment

 

pentru poezia Tu și eu - 30.08.2025

Tu și eu

 

autor Roryta

Eu sunt doar iubire 

Tu frică și fugă

Cu aceeași durere

Ce-ades mă subjugă.

Sunt umbră și vis

Tu mereu un speriat 

De iubire ucis

Ce-o vezi un păcat.

Sunt rază de soare

Dimineața în zori

Te îmbrac în culoare

Și te-nvăț ca să zbori.

Sunt un cer infinit

O undă în noapte

Spre tine-am pornit

În suavele șoapte.

Sunt apa ce curge

Prin gânduri mereu

Picătură de sânge 

Prin sufletul tău.

Sunt lacrima dulce

Din ochii-ți adânci 

Un dor ce-ți aduce

Fisuri între stânci.

De vrei sau nu vrei

Sunt o parte din tine

Din vise adânci 

Și din suspine.

Ți-am răvășit acalmia 

Și aceeași rutină 

Ți-am întors alchimia 

Eu, o simplă străină.

Apărută deodată 

În viata-ți banală 

Așa demodată 

Și tradițională.

Mereu fugi de mine

De lumină și viață 

De dorul din tine

De masca-ți pe față.

Te ascunzi de suflet 

De iubire și dor 

Când în tine e urlet 

De-un spirit în zbor. 

Te minți sistematic 

Și te-aștepți să te cred

Un joc prea dramatic 

Cântat în lied.

Tu, minciună frumoasă 

Ce de-oglindă te-ascunzi

De molie roasă 

Și-n talcioc vrei s-o vinzi.

Pe-un vis efemer 

Ce tresare în tine 

Când în inimă-i ger

Și mereu îți revine.

Oh, străine iubit

Care fugi de iubire

Ai suflet zdrobit

De intensă trăire.

În cutele minții 

În acel nevăzut 

În Rai unde sfinții

Te cunosc absolut.

Vei da socoteală

Vei fi un suflet în gol

Ieșit la iveală 

Din propriul subsol.

Rămâi în minciună 

Iubitul meu domn 

Căci fără ranchiună 

Și de atâta nesomn.

Mă retrag elegant 

Din clipe pierdute

Eu, poet neimportant 

Ce-a vrut să te ajute

Să te vezi cu Lumină 

Să te vezi descompus

Fără urmă de vină 

Acum, în apus.

Te iubesc infinit

Te iubesc visceral

Dar sunt suflet trăit

Într-un timp prea banal.

august 2025

                                Facebook

                             Youtube 

No comment

 

Omul de lângă tine

autor Roryta

Când se lasă seara peste drumuri mute,

Și umbrele se strecoară printre tăceri,

E-un om minunat dispus să te asculte,

Și-n suflet să-ți aducă mii de puteri.

 

În nopți cu stele pașii lui sunt aproape,

Și fiecare șoaptă devine un alin.

El ascultă tot ce sufletul tău scapă,

Și fiecare dor se transformă-n destin.

Când vântul te-nvăluie cu umbrele reci,

El îți ține brațul și totul se liniștește.

Privirea lui va rămâne vie în veci,

Iar dragostea sa mereu te ocrotește.

El adună taina ce-o porți adesea-n gând,

Și șoaptele tale le duce spre lumină.

Prin gesturi mici și prin zâmbetul lui blând,

Îți dă un curaj care nu se termină.

Când drumurile par grele și umbre cad,

El rămâne aproape, sprijin neclintit.

Rămâne mereu același vechi camarad,

Cu tot ce ți-e drag și tot ce-i cinstit.

Omul de lângă tine e-o poveste vie,

Ce-ți curge prin vene ca un râu de dor.

Cu el fiecare clipă-i pură magie,

Și inima ta cântă-n iubire și-n zbor.

august 2025

Șoapte în culorile toamnei

 

autor Roryta

Se lasă peste frunze o tăcere,

În ramuri plânge vântul călător,

Se-aprinde cerul pal cu mângâiere,

În inimă se naște iar un dor.

Un freamăt lin străbate-n adiere,

Cu pași de aur trece-n prag ușor,

Se-nalță timpul blând în tăcere

Și toamna-mi dă aripi către zbor.

Din ramuri cade ploaia arămie,

Și frunza tremură pe-al vântului altar,

Se-nvăluie pădurea-n armonie,

Iar lumina joacă umbre prin hotar.

Prin cețuri se așterne nostalgie,

Și clipele se scurg fără cuvânt,

Rămâne-n toamnă veșnică magie,

Iar frunza cade-n șoapte pe pământ.

                              august 2025

Amurg tăcut în inimă

autor Roryta 

În freamăt blând tresaltă un dor,

Se-așază-n șoapte-un vechi ecou,

Lumina urcă pe cer în zbor,

Și nostalgia revine din nou.

În inimă-i tăcerea un cânt,

Se-mbină șoapte pe drumuri pustii,

Se naște dorul în tainic cuvânt,

Și-n amintiri se preling melodii.

Amurg tăcut mă cheamă încet,

Într-un ecou de visuri târzii,

Și-n suflet rămân doar un poet,

Ce-n inimi sper s-aduc bucurii.

august 2025

Noapte tăcută, inimi aprinse

autor Roryta 

Se naște-o dorință în tainica seară,

În valuri de flăcări ce joacă-n tăcere,

Se-aprinde un dor ce din inimi coboară,

Iar flori se deschid sub a nopții plăcere.

Un dulce suspin rătăcește ușor,

Adierea-l poartă pe aripi senine,

Lumina de stele se toarnă în dor,

Și-n suflet tresaltă o taină din tine.

Din neguri răsare o rază fierbinte,

Cu farmec divin peste vise coboară,

Se-mbracă tăcerea în șoapte sfințite,

Și timpul se-oprește în noaptea stelară.

Din taină răsare un cântec de flori,

Se leagănă lin peste ape-argintate,

Tăcerea ascunde în suflet fiori

Iar cerul îmbracă iubirile toate.

august 2025