Stea de dor și nemurire

autor Roryta 

Dintr-un adânc se urcă-n mine dorul

Ca pasărea care-și înalță zborul

Și-un fluture de noapte se așază

În suflet ca lumina ce veghează.

Din depărtări aduce-n el iubire

Și simt în mine-o nouă tresărire

Pe care iar încerc s-o izgonesc

Să nu mai am nimic nepământesc.

Pe aripi de plutire-aș vrea să fiu

Între pământ și cer ca să descriu

O undă ce-mi străbate iar prin suflet

Strivindu-mi fără milă al meu cuget.

Ce rațiune să mai fie acea trăire

Când inima vorbește de iubire?

Și când de dor eu simt că-mi piere vrerea 

Și-n mine izvorăște doar durerea?

Oh, dulcea și-adânca mea iubire

Cu lacrima strivită-n nemurire

Te voi iubi în veci ca pe o sfântă

Oh, tu simțire vie care mă încântă.

Iubire care ești, de dor și nemurire

Un simțământ etern, fără oprire

Tu cucerești istorii și cetăți

Și rezidești întreg din jumătăți.

iulie 2025