autor Roryta
Luna coboară pe scena din cer,Noaptea își țese tăcerea în ger,Pașii ei tremură lin peste vis,Tot universul e necuprins.Stelele curg în tăcere, domol,Dansul se naște din clipe de gol,Cerul e cortina prinsă-n abis,Inima-i flacără-n versul ei scris.Luna se-ntoarce, zâmbește-n senin,Noaptea o poartă-ntr-un vals cristalin,Timpul se-oprește sub pașii ei moi,Lumea se-nchină sub vraja din noi.Scena se umple de vis și mister,Luna dansează, iar gândul e cer,Din întuneric răsare un fiorViața-i dans între lacrimi și dor.iulie 2025