autor Roryta
Cum îți ierți inima, când bate în tăcere,Când nu găsește drum, nici rost, nici mângâiere?Când poartă înapoi regrete fără numeȘi vrea să fugă-n vis, departe de lume?Cum o mai chemi înapoi din refugiul rece,Când chiar și dorul tău, cu pași sfioși, o trece?Ea n-a uitat nici ieri, nici clipa-n care doare,Ci plânge într-un colț al nopții, sub izvoare.Ce-i spui când iar se-nchide, stingheră, în privire,Când nu mai vrea nici dorul s-o țină în rostire?Se pierde iar tăcut, în vechea strălucire,Sperând că-ntr-un sărut va regăsi iubire.Refugiul ei e-n tine, în pieptul tău se-nchină,Dar cum s-o vindeci oare când nu mai e deplină?Cum îți ierți inima, când nu mai are glas,Și tot ce-a fost iubire s-a frânt în al tău pas?iulie 2025