autor Roryta
Privind în adâncul ochilor mei,
Se-ascunde tăcerea-n ecouri de zei,
O umbră de vis, o tăcere sub pleoape,
Ce arde ușor și se topește în ape.
Privirea se-oprește, dar caută-n zori
Un sens mai adânc decât mii de fiori,
Un dor nerostit ce din suflet tresare,
Și umple tăcerea cu stropi de visare.
E-un timp ce se frânge sub pași de lumină,
Dar ochii mei țin o iubire deplină,
Când cerul coboară din gând în privire,
Tu vii ca o taină spre a mea iubire.
Și parcă te simt, și nu ești, și ești,
Un vers netrăit, dar purtat printre vești,
O clipă, o rană, un dor ce nu piere
Privind în adânc mă frâng în tăcere.
iulie 2025
