Luna sfâșie cortina timpului

 autor Roryta

Luna răsare-n vis tăcut,

Pe cerul vechi și absolut,

Cu-o reflexie de argint

Și sufletul în labirint.

Trec umbre reci, un foc ascuns,

În suflet dorul meu s-a scurs,

Se rupe timpul în fior

Și clipa moare-n al său zbor.

Sub ramuri plânse de măslin,

Ascult ecoul din destin

O amintire stă pe loc,

În ochi se-aprinde-al stelei foc.

Dar inima, cu pas tăcut,

Se-ntoarce unde n-a durut,

Căci luna, martor peste zări,

Sfâșie timpul-n sărutări.

iulie 2025