autor Roryta
Cum scrii despre iubirea ce te frânge,Când glasul tău se stinge în tăcere?Cuvântul tău pe tâmplă nu-ți ajunge,Și nu răspunde decât cu durere.Un vers e alb și nu se mai termină,Căci mâna tremură, iar gândul geme,Iubirea care-a fost cândva lumină,E azi regret ce-n suflet se tot teme.În scris găsesc iubire și durereTăcerea-mi țese fire de regretUn vers răsare în orice întrebareFacând din el un autoportret.Și totuși scriu cu fiecare rană,Din dorul meu o stea se naște vie,O lacrimă ce curge-n a mea geanăE tot un dor, e tot o poezie.iulie 2025