Iubire care nu se mai termină

autor Roryta

Te port în cerurile mele coapte,

În norii care plâng a nerostire,

În stelele ce ard în miez de noapte

Și-n umbrele ce cresc din amintire.

 

Ești lacrima ce nu mai cade-n lume,

Ci-n mine, tainic, lunecă mereu,

O liniște ce urlă printre rânduri,

Un nume nerostit, iubitul meu.

 

Te caut în fuioarele de vânt,

În galbenele frunze rătăcite,

În fiecare vers și-ntr-un cuvânt

Și-n mângâieri atât de fericite.

 

Și mă trezesc cu ochii către cer,

Să-ți prind privirea, stea de altădată,

Iar noaptea care tace aș vrea să ți-o ofer

Să fii din nou lumină vinovată.

 

Mi-e dor de tine ca de-o primăvară

Ce n-a ajuns nicicând la margini sfinte,

Și totuși, te simt viu, de parcă ieri

Mi-ai spus iubirea-n mii de jurăminte.

 

Himera noastră blândă ce visează

Ce stă ascunsă-n piele, ca o rană

Ea nu mai sângerează, dar pulsează

În fiecare clipă diafană.

 

Eu te iubesc în felul meu tăcut,

Cu rădăcini de foc sub scoarța rece,

Cu brațele deschise către vise

Și pașii mei, spre tine, dau să plece.

 

Tu ești poemul meu nedeslușit,

O șoaptă caldă-n zorii de lumină,

Emoție-n eter fără sfârșit

Iubire care nu se mai termină.

                             

                              iunie 2025 

                            Youtube

                              Facebook