autor Roryta
Te port în mine fără rest,De parcă-n tine m-am născut,Un nor purtat, un nor celest,În viața ce n-a început.Nu te-am ales, nu m-ai chemat,Dar ne-am găsit în plin tăcând,Ca două stele pe înalt,Ce se atrag fără cuvânt.Tu ești o linie în piept,O rană caldă ce mă ține,Un vis pe care-l port discret,Un Dumnezeu dintr-o privire.Și nici nu știu ce-a fost mai mult:A fost iubire? Fost-a dor?Sau doar un timp ce n-am știutSă-l ținem viu, arzând ușor?Dar știu că-n clipa cea mai grea,Te simt tăcând în sânul meu...Și mă ridici din umbra meaȘtiu, ești trimis de Dumnezeu.
iunie 2025