Sub pleoapele unei alte vieți

autor Roryta 

Acolo, în liniștea grea și nemărginită

Unde șoapta-i durere, lacrimă ostenită,

Simt iarăși în suflet o lume veșnic pierdută

O marfă de schimb, niciodată vândută.

 

Pe buze mereu îmi plutește un dulce regret

Că viața se scurge în abis de când tot aștept

O lume nebună ce piere-n adânci dezbinări

Și un piept ce tresaltă în vechi suspinări.

 

Îmi simt dulceața ce se transformă într-un scrum

Prăbușită și-amară, stingheră de-atâta nedrum

Sub pleoape grele timpu'-ncet se destramă

Și-n lumea întreagă se mai ivește o dramă.

 

Mă doare un vis ce n-a fost și nu va fi scris

Un pas netrăit ce a lăsat în mine abis

Și-n clipele oarbe, când cerul se scurge-n tăcere

Aud cum îngerii plâng și se rup de durere.

 

Ce viață uitată e asta sub alte pleoape

Când somnul de veci îmi pare atât de aproape?

Și bietul suflet al nostru e doar o umbră

Ca frunza uscată de timp în toamna cea sumbră? 

                     iulie 2025