autor Roryta
Pe scena de jar, sub o lună pătrunsă,
Se joacă o piesă de lume ascunsă.
Un paradox plânge în zâmbetul rece,
Iar lumina-i cortina ce vine și trece.
În șoapta de vânt, silueta se-aprinde,
O umbră ce fuge, o umbră ce prinde.
Sub falduri de timp, o emoție plânge,
Din contraste-nflorind, ca o flacără-n sânge.
Actori fără chipuri, cu suflet de ceară,
Dansează pe note de vis efemer.
Și luna privește, regină amară,
Cum clipa se joacă, tăcând, în mister.
Sub cerul cu stele, cuvintele dor,
Când inima tace și arde ușor.
E teatru sub lună, o taină, o rugă
Și viața întreagă, regină și slugă.
iunie 2025
