Căutând zborul în colțuri uitate

 

autor Roryta

În colțul stins al clipei ce dispare,

Mă prinde visul greu, fără cuvânt,

Cu pașii strânși în umbre de uitare,

Caut un zbor sub cerul cel mai frânt.

Fragilitate-mi crește o fântână,

Cu apă lină, rece ca un gând,

Și visul meu tresare să rămână

În colțul mic al lumii, tremurând.

Zborul ce-l port în piept nu se arată,

E plâns și dor în el, și răsărit,

Se frânge blând pe muchia uitată

A unui vis ce nu s-a mai ivit.

Și totuși caut, chiar de nu se vede,

Prin colțuri moi și stinse de dureri,

Eternul nostru care nu se pierde

Și-un zbor curat născut din primăveri.

iunie 2025

                                    Facebook 

                                    Youtube