Te-aș fi iubit

autor Roryta

Te-aș fi iubit cu foc și infinit,

Cu tot ce-n mine tainic s-a trezit,

Cu cerul plin de vise și ninsoare,

Cu dorul meu sculptat în așteptare.

Te-aș fi iubit cu fulger și cu har,

Cu inima arzând ca un altar,

Cu noaptea blândă-n care nu se moare,

Ci doar se naște dragostea cea mare.

Te-aș fi iubit cu sânge și cu stea,

Cu trupul lunii tremurând în ea,

Cu galaxii tăcute și străine

Care șopteau numele meu în tine.

Te-aș fi iubit cu aerul curat,

Cu tot ce n-a fost spus, dar s-a visat,

Cu flori din alte lumi și-alte gânduri 

Scrise pe sute și pe zeci pe rânduri.

Te-aș fi iubit cu veacuri de lumină,

Cu floarea strânsă-n mugur de stamină,

Cu răsăritul pus în pieptul serii

Și murmurul nespus al primăverii.

Te-aș fi iubit cu ramuri de zefir,

Cu tot ce curge-n cer și-n trandafir,

Cu inimi ce-au uitat de carne-amară

Și s-au născut din lacrimă stelară.

Te-aș fi iubit cum vântul rupe văi,

Cum zborul-și frânge timpul în văpăi,

Cu roua ce nu cade fără tine

Și nopțile ce mor de dor în mine.

Te-aș fi iubit în clipe nerostite,

În visul meu cu aripi infinite,

Te-aș fi iubit și-n moarte, și-n păcat

Căci la sfârșit și cerul m-a iertat.

Și încă te iubesc fără cuvânt,

Ca pe un foc, un tainic jurământ,

Ca pe un timp ce nu se mai termină…

O stea tăcută-n marea de lumină.

Și totuși… tu ai fost de neatins,

Un munte alb, din visul meu aprins.

De-ai dispărea din cer și dintre stele

Te-aș căuta mereu în visurile mele.

iunie 2025