autor Roryta
Un vis mi-a rămas în amurg, nerostit,Cu aripi de ceață, tăcut, rătăcit,Speranță târzie, în zori risipită,Ca roua de dor pe o frunză uimită.O clipă de foc s-a făcut amintire,O lacrimă-n timp, o stranie iubire,Dorință pierdută în marea uitării,Cu pașii zdrobiți de tăcerea visării.Fragilă ca sticla, lumina s-a frânt,În inimi s-așterne un etern legământ.Sub cerul pustiu, unde totul s-a stins,Rămâne doar dorul — și-atât — neatins.Și tot ce-a rămas e un nume-n tăcere,O umbră de stea, rănită-n cădere,Poveste de vis în destin risipită,Într-o iubire deloc potrivită.
iunie 2025
