Cuvinte nespuse

autor Roryta 

Ești raza ce scapă prin vis neînvins,

O taină ce arde în aer aprins,

Ești clipa ce curge pe tâmpla tăcerii,

Un vers nerostit în amurgul durerii.

 

Din doruri se țes căi stelare spre tine,

Cu pași de lumină prin umbre străine,

Te port în privire ca-n cer o planetă

Atât de aproape, mereu incompletă.

 

Ești vântul ce-nvârte clepsidrele stinse,

Iubirile mele ce se-apleacă învinse,

Căci nu știu să fiu decât aripă-n zbor,

Când sufletul meu se aprinde de dor.

 

Mi-e vocea în gânduri, mi-e dorul în ploaie,

Te port ca pe-o rană ce nici nu mai doare,

Și-n fiecare vis ce se naște târziu

Te strâng cu tăcerea — și-apoi te mai scriu.

 

Pe margini de clipă, te chem și mă tem,

Că-s prea multe din tine și-n toate eu gem,

Dar n-aș da o urmă din tine din mine

Pe toate luminile lumii străine.

 

Că eu nu te-aștept, dar nici nu te uit,

Doar merg lângă tine, prin vis nevăzut,

Și dacă într-o zi vei simți ce-am simțit

Adu-ți aminte căci nu am mințit.

 

Mă știi? Sunt frunză ce scriu în galaxii,

Cu tine-năuntru, cu tine-ntr-o zi,

Când poate vei spune, cu sufletul plin:

„Și eu te-am iubit… dincolo de destin.”

                             iunie 2025 

                           Facebook

                              Youtube

Cuvinte nescrise în lumina lunii

autor Roryta

Pe geana nopții visul se alină,

Un gând tresare-n miezul nevăzut,

Se-nalță lin un dor ca o lumină,

Și cade-n suflet ca un început.

Un cuvânt blând ce încă nu s-a scris,

Se zbate-n piept, in vise și-n minte,

E o dorință ce-n abur s-a închis

Și plânge-n lună cu lacrimi sfinte.

Luna varsă-n frunze o poveste,

Și-n ramuri moi așteaptă un cuvânt,

Pe margine de șoapte și pe creste,

În umbra ei se frânge un cuvânt.

O stea coboară-n liniștea de jos

Să scrie-n aer ce n-a fost rostit,

În noaptea asta plină de frumos,

Nescrisul dor este un vânt șoptit.

Un val de timp se rupe-n amintire,

Pe tâmpla nopții cade-un vis târziu,

Se naște-n piept o tainică iubire,

Și-un cuvânt suav se pierde-n aer viu.

iunie 2025

No comment

 

Dans de umbre în scena nopții

 

autor Roryta

Se mișcă umbre prin culori,

Un dans de foc cu pașii seci,

Tresaltă timpul în splendori

Și clipe vii, pustii și reci.

Neliniștea e grea și adâncă

Și-n inimă se strânge greu,

Tăcerea care-i ca o stâncă,

Pe visul meu și visul tău.

Un contur pal pe ziduri reci

Se pierde lin, fără cuvânt,

Pe drumuri peste care treci

Cu pasul greu, cu gândul frânt.

E efemeritate pură,

Un gest în vânt, un glas uitat,

Un dor ce lasă-n noi arsură,

Și-n pașii lumii, un păcat.

Sunt umbre care joacă-n cerc,

Ca într-un vals făr' de-nceput

Pe care tot mereu încerc

Să îl dansez cu pasul mut.

iunie 2025

Te-aș fi iubit

autor Roryta

Te-aș fi iubit cu foc și infinit,

Cu tot ce-n mine tainic s-a trezit,

Cu cerul plin de vise și ninsoare,

Cu dorul meu sculptat în așteptare.

Te-aș fi iubit cu fulger și cu har,

Cu inima arzând ca un altar,

Cu noaptea blândă-n care nu se moare,

Și unde las ca visul să îmi zboare.

Te-aș fi iubit cu sânge și cu stea,

Cu trupul lunii tremurând în ea,

Cu galaxii tăcute și străine

Care șopteau numele tău în mine.

Te-aș fi iubit cu aerul curat,

Cu tot ce nu s-a spus, dar s-a visat,

Cu flori din alte lumi și-alte gânduri 

Scrise pe zeci și sutele de rânduri.

Te-aș fi iubit cu veacuri de lumină,

Cu floarea strânsă-n mugur de stamină,

Cu răsăritul pus în pieptul serii

Și murmurul nespus al primăverii.

Te-aș fi iubit cu ramuri de zefir,

Cu tot ce curge-n cer și-n trandafir,

Cu inimi ce-au uitat de carne-amară

Și s-au născut din lacrimă stelară.

Te-aș fi iubit cum vântul rupe văi,

Cum zboru'-și frânge timpul în văpăi,

Cu roua ce nu cade fără tine

Și nopțile ce mor de dor în mine.

Te-aș fi iubit în clipe nerostite,

În visul meu cu aripi infinite,

Te-aș fi iubit și-n moarte, și-n păcat,

Că până și Hristos m-ar fi iertat.

Și încă te iubesc fără cuvânt,

Ca pe un foc, un tainic legământ,

Ca pe un timp ce nu se mai termină…

O stea tăcută-n marea de lumină.

Și totuși… tu ai fost de neatins,

Un vis frumos din vastul necuprins.

Ce-a dispărut din cer și dintre stele

Dar l-am găsit în gândurile mele.

iunie 2025

                   Facebook                    

                  Youtube 

Poveste de vis neîmplinit

 

autor Roryta

Un vis mi-a rămas în amurg, nerostit,

Cu aripi de ceață, tăcut, rătăcit,

Speranță târzie, în zori risipită,

Ca roua de dor pe o frunză uimită.

O clipă de foc s-a făcut amintire,

O lacrimă-n timp, o stranie iubire,

Dorință pierdută în marea uitării,

Cu pașii zdrobiți de tăcerea visării.

Fragilă ca sticla, lumina s-a frânt,

În inimi s-așterne un etern legământ.

Sub cerul pustiu, unde totul s-a stins,

Rămâne doar dorul — și-atât — neatins.

Și tot ce-a rămas e un nume-n tăcere,

O umbră de stea, rănită-n cădere,

Poveste de vis în destin risipită,

Într-o iubire deloc potrivită. 

                              iunie 2025

           Facebook                         

                         Youtube

                     

Teatru sub lună

autor Roryta

Pe scena de jar, sub o lună pătrunsă,

Se joacă o piesă de lume ascunsă.

Un paradox plânge în zâmbetul rece,

Iar lumina-i cortina ce vine și trece.

În șoapta de vânt, silueta se-aprinde,

O umbră ce fuge, o umbră ce prinde.

Sub falduri de timp, o emoție plânge,

Din contraste-nflorind, ca o flacără-n sânge.

Actori fără chipuri, cu suflet de ceară,

Dansează pe note de vis efemer.

Și luna privește, regină amară,

Cum clipa se joacă, tăcând, în mister.

 

Sub cerul cu stele, cuvintele dor,

Când inima tace și arde ușor.

E teatru sub lună, o taină, o rugă

Și viața întreagă, regină și slugă.

                        iunie 2025

 

Căutând zborul în colțuri uitate

 

autor Roryta

În colțul stins al clipei ce dispare,

Mă prinde visul greu, fără cuvânt,

Cu pașii strânși în umbre de uitare,

Caut un zbor sub cerul cel mai frânt.

Fragilitate-mi crește o fântână,

Cu apă lină, rece ca un gând,

Și visul meu tresare să rămână

În colțul mic al lumii, tremurând.

Zborul ce-l port în piept nu se arată,

E plâns și dor în el, și răsărit,

Se frânge blând pe muchia uitată

A unui vis ce nu s-a mai ivit.

Și totuși caut, chiar de nu se vede,

Prin colțuri moi și stinse de dureri,

Eternul nostru care nu se pierde

Și-un zbor curat născut din primăveri.

iunie 2025

                                    Facebook 

                                    Youtube

Dansul șoaptelor sub stele

autor Roryta

Pe malul Dunării, sub al nopții veșmânt,

Se-ntind valuri line, ca un dulce cuvânt,

Ce poartă dor ascuns și o taină de foc,

În inima apei, un nemuritor joc.

 

Un vânt de argint cântă în frunze, șoptind,

Și valurile dansează în vis, legănând,

Ca un sărut mut, ce alină un suspin,

În taina nopții, sub cerul cristalin.

 

Sub stele căzătoare, cuprins de dor aprins,

Un suflet caută-n val pe cel ce-a promis,

În al iubirii foc, ce arde fără teamă,

Să-și găsească veșnică lumina ce-și cheamă.

 

Și-n noaptea adâncă când luna răsare,

Se naște o șoaptă iar timpul nu moare,

Pe valuri de-argint se plimbă un dor,

Un sfânt legământ în dulcele-i zbor.

                              iulie 2025

                  Facebook

                   Youtube