Tristă simfonie

 

autor Roryta

Un dor mă arde-n noaptea rece

În mine moare-orice speranță

În viața asta care trece

Tu nu ai nicio siguranță.

 

Ești lacrimă, ești lut și scut

Un abur efemer și vis

Ești tot ce-n lume n-ai fi vrut

Dar care-n cer demult s-a scris.

 

Un duh în candela iertării

Altar de plânset neuitat

Venin în ziua tulburării

Obraz de lacrimă brăzdat.

 

Cum să-nțelegi că-n astă lume

Ești trecător fără succes

O mână veștedă de hume

Departe de a fi ales

 

De Dumnezeu care adoarme

Și nu mai poți să-l mai distingi

Când disperările-ți sunt poame

În pomul vieții, și te stingi

 

Într-un amurg uitat de toți

Cu inima în agonie

Tu strigă mut și de mai poți

Din viața ta fă simfonie.

                                       Cristea Aurora - ianuarie 2021