Amintirea care își cere trupul înapoi

autor Roryta

O rană adâncă în timpul rămas

Se face tăcere ce-n mine a ars

Un freamăt, un dor, de vieți fără rost

În întuneric să fiu ce sunt și n-am fost.

În mine e urlet din trup ce-l mai strig

O clipă cu tine de-ar fi s-o câștig

Un pas ce devine foiță de lut

În noaptea cea surdă și-n somnul cel mut.

Se frânge în noi iubirea din vis

Născută din duh și din paradis

Iar lacrima curge prin ploaie și vânt

În timpul ce fuge aici, pe pământ.

Și cât va mai fi în mine prin sânge

O dragoste oarbă ce-adesea mă frânge

Rămân ca o pulbere într-un cosmos opac

Jumătate un înger, jumătate un drac.

decembrie 2025