Strigăt de frunze tăcute

autor Roryta

Prin ramuri trece-un tainic freamăt lin,

În noapte cade dorul cel străin,

Se lasă peste viață mângâiere

Și-n suflet naște clipe de tăcere.

Din pașii vremii curge-un greu ecou,

Pe cer se-ntinde-un fior mereu

Iar frunza zboară-n vers de poezie,

Chemând în zare dulcea nostalgie.

În ochii nopții licăre un dor,

Cu stele-aprinse rătăcesc ușor,

Se-nalță gândul, tainic, către stele,

Ca rugi de viață spuse pentru ele.

Dar frunza tace, strigătul e mut,

Un vis în ramuri pare-abia născut,

Și timpul scrie-n umbre o poveste,

Că dorul arde-n inimi fără veste. 

august 2025