autor Roryta În anii ciuruiţi de gloanţele comuniste eram o adolescentă cu capul în nori şi abia dacă îmi cunoşteam ziua de naştere. Ştiam aniversările celor de lângă mine pornind de la ideea că trebuie să ştiu când este născut fiecare pentru a-l cadorisi cu urări de sănătate, fericire, bucurie şi multe altele, decupate după acelaşi clişeu.
Mai târziu, după răzmeriţa decembristă din secolul trecut, am auzit de noţiunea de horoscop. Mânată de o curiozitate specifică tinereţii, precum şi setei mele de cunoaştere, am început să mă documentez în privinţa semnelor zodiacale, crezând că este o ştiinţă aparte, demnă de toată lauda. Aşa am aflat că diverse perioade ale anului sunt specifice fiecărui individ în funcţie de data sa de naştere. Am cunoscut noţiuni noi, cum ar fi: ascendent, descendent, având casa numărul X în migrarea planetei Y către planeta Z etc. De asemenea, am aflat că există zodiac chinezesc, european, floral, egiptean etc. Sigur că aş putea să adaug şi eu, la rândul meu, diverse criterii de clasificare a acestor zodiace: după vârstă, categorie socială, în funcţie de podoaba capilară, după sex, înălţime, orientare politică, nr. progenituri, tipul de maşină, nr. de la apartament, nr. de la pantof… şi lista ar putea continua. De exemplu, cu uimire am luat la cunoştinţă că sunt porc de metal, noţiune de care nu am auzit niciodată. Puteam foarte bine să fiu şi măgar de vată sau maimuţă păroasă de cauciuc, că tot nu aş fi ştiut!
Mă întreb cum am putut să fim atât de ignoranţi, să trăim într-un comunism ce părea perpetuu şi să nu cunoaştem aceste noţiuni. Astăzi, până şi cei mai de seamă oameni, îşi consultă horoscopul încă de la prima oră, pentru a şti dacă le merge bine sau nu de-a lungul zilei. Ba unii, sfidând destinul, se duc şi ghicitoarea Sunita sau chiar la mama Omida pentru a vedea dacă le merge bine, dacă vor câştiga la loterie banii mult visaţi sau dacă alegerile locale, prezidenţiale, europene, parlamentare etc. le vor fi favorabile au ba.
Totul se învârte în jurul aştrilor. Viaţa noastră este strâns legată de mişcarea acestor stele. Dacă o stea se deplasează către stânga de exemplu, atunci avem noroc, dacă steaua respectivă întâlneşte vreo surată, atunci destinul nostru ia o nouă turnură şi, deci, ne dă de gândit.
Probabil că tot din vina acestor biete corpuri cereşti, România nu mai poate ieşi din gaura neagră în care s-a autoinclus. Sau, mai rău, a început să-i placă aici. Când vom ieşi din anul Tigrului, an fără împliniri măreţe pe plan social, vom intra în anul Calului sau al Bivolului sau al Şarpelui Zburător că am trecut de cel Târâtor şi tot nu ne-a mers bine.
Tot e bine, că ne documentăm, citim, aprofundăm, măsurăm şi cercetăm tot ce se poate despre zodii, semne zodiacale, bunul mers al horoscopului, clasificat şi acesta, la rândul lui, pe zile, săptămâni, luni, ani etc.
Acest lucru mă duce cu gândul la o formă de evoluare, numită atotcunoaştere. Românii vor să ştie tot, să nu piardă nicio informaţie în ceea ce priveşte dezvoltarea acestor reprezentări grafice de poziţionare a aştrilor. De parcă toată viaţa noastră se învârte în jurul Universului infinit şi nu putem trăi decât dacă ne informăm în această privinţă. Aici excelăm. De fapt, excelăm în domenii de interes care nu interesează pe nimeni dintre cei mai elevaţi, mai nobili, cu adevărat academici.
Iată cum viaţa ne împinge, fără acordul nostru, către noţiuni noi, demne de remarcat.
Iată cum încet-încet devenim astrologi, psihologi, filozofi etc.!
februarie 2009
