Ecoul iubirii noastre

 

autor Roryta

Sub lumina palidă când nopțile ne rup

Și vântul ne poartă în șoapte de-ntuneric,

Pe drumuri de gheață pașii noștri se ascund,

Și viața ne este-un ecou ezoteric.

Ne atingem doar cu gândul ca vântul în zori

Și inima-mi se zbate sub geana ta tăcută. 

Pe-oglinzi de gheață rămân pașii noștri ușori,

Iar amintirea-mi pare că este pierdută.

Sub cerul de argint se frâng visele în alb,
Și fulgii cad grei peste dorul ce nu moare.
În noaptea ce vine îți simt sufletul cald
Ce dansează prin vene și-i gata să zboare.

Și tot ce ne-a unit plutește prin umbre reci

Ne topim în tăcere ca zăpada-n lumină. 

Rămâne doar dorul când tu iar vrei să pleci

Dar suntem suflete din aceeași tulpină.

Ne pierdem privirile în gerul ce ne frânge

Și vântul ne-adună dorul ce nu dispare

Sub ramuri înghețate inima mea plânge

Atunci când te pierd prin vise amare.

ianuarie 2026             

              Iubirea înseamnă curajul de a exista în lumină împreună cu 
        celălalt și de a face din fiecare clipă nemurire. - Aurora Cristea