În labirintul minții

 

autor Roryta

În labirintul minții mele pierd,

Prin gânduri care ard și nu se iert,

Mă-mpiedic de tăceri fără cuvânt,

Și caut sens în umbre de pământ.

Întunericul mă cheamă ca un dor,

Dar simt o flacără arzând ușor 

O lumină lină, caldă, ca un vis,

Ce-mi urcă-n piept ca roua-n paradis.

Pe ziduri vechi, cu răni de neuitat,

Se scrie-un răsărit nemângâiat,

Ce-ncearcă iar să-mi spună cine sunt,

Cu glasul timpului tăcut, profund.

Și tot mai mult, cu inima fierbinte,

Mă-ndrept spre o aducere aminte,

Dar știu că-n fiecare pas grăbit

Se naște cerul dintr-un răsărit.

Căci labirintul, oricât ar fi de greu,

E drumul meu și-n el mă aflu eu.

iunie 2025