08 iunie 2025 | By: roryta

Fără hotar

 


autor Roryta

În liniștea serii, cu sufletul plin,
Te port între gânduri, te port pe deplin.
Ești raza din zori și tăcerea din noapte,
Un dor fără margini pe aripi de șoapte.
 
Cu ochii-nchiși simt cum te-apropii ușor,
Ca vântul ce-alină o inimă-n dor.
Nu știu de e vis, ori e har ce m-a prins,
Dar știu că iubirea din mine s-a-ncins.
 
Ți-am scris cu lumină pe file de cer,
Te-aștept fără grabă, și rug, și mister.
Că-n tine găsesc un răspuns nerostit,
Un jar al iubirii de suflet smintit.
 
Ești taină, ești vers, ești chemare divină,
O stea ce din haos mi-a dat rădăcină.
Iubire, ești ecoul din viața-mi matură,
Suspinul din suflet. Oh, creatură!
 
Nu cer să răspunzi, nici să fii doar al meu,
Doar lasă-mi privirea să-ți fie trofeu.
Etern și viu în acest Univers
În inima mea ce bate prin vers.
 

Și dacă vreodată vei simți ce-am trăit,
Întoarce-te-n gând, căci n-am mai fugit.
Sunt lutul ce-așteaptă un pas pe pământ,
Mărturie în suflet și-al dragostei cânt.

                               iunie 2025