Suntem o plasă de
nailon, croită cu nespusă artă,
Suntem făpturi, mister,
atom, cu fiecare soartă,
Suntem ființe singure
și triste, cu duh de Dumnezeu
Ce-și caută iertarea și
pacea, mai mereu.
Atât de diferiți
și-atât de indiferenți
De parcă-am fi la meci,
prieteni aparenți
Când noi suntem actori
și falși cu normă-întreagă
Credeți că Dumnezeu mai
poate să-nțeleagă?
Că propria creație s-a
transformat total
În haos și durere, în
mod fundamental?
Am devenit cu ură,
viteză și minciună,
Suflete goale, triste
și pline de ranchiună.
Oh, Doamne, fă-ne
iarăși copii neprihăniți
Cu drag și cu credință
să fim mereu hrăniți,
Al sufletelor noastre
păcatul strămoșesc
Să îl preschimbi cu
drag într-un alai ceresc.
Și dă-ne mântuirea pe
care-o vrem cu toții
Când te rugăm fierbinte
cu lacrimi și emoții
Să treacă de la Tine
paharul cu venin,
Scântei dintr-o Lumină,
îngeri să devenim.
Cristea Aurora - 8 octombrie 2020
