Sub cerul meu de amintire

 

autor Roryta

Sub cerul clar, cu stele fremătând,
Ți-am pus iubirea toată pe pământ.
Te-am desenat din flăcări și din vânt,
Cu ochii plini de spațiu și de cânt. 
 
Aveai în tine liniștea din zori,
Și chipul tău purta miros de flori,
Iar vocea ta, cu timbru de fiori,
În suflet mi-a aprins poeme fără sori.
 
Când te priveam, simțeam cum cad ușor,
Ca frunza ce se rupe de un dor,
Și tu treceai prin mine, ca un nor,
Un vis frumos în dulcele său zbor.
 
Ai fost al meu o clipă-n infinit,
Într-un sărut tăcut și răvășit,
Iubire caldă fără de sfârșit
Un veșnic dor ce-n taină ne-a unit.
 
Te port în gând ca-ntr-un altar de foc,
Cu stele-n păr și sufletul în joc,
Ești cântecul ce-n noapte mi-a rămas,
Lumina care nu se stinge-n glas.
 
Sub bolți de cer, mai caut uneori
Acea privire plină de fiori,
Dar știu că n-o să vină înapoi
Iubirea mea de-acum, e doar cu ploi.

 

                                         iunie 2025  

                             Youtube

                             Facebook

Dor de tine

autor Roryta

 

În taina lumii nevăzute, îngerii coboară

Cu aripi moi din cerul blând, sub raza lor de seară.

Ei poartă-n ochi lumină vie, har dumnezeiesc,

Și-n șoapte calde îmi aduc un vis nepământesc.

În palma lor stă scris destin, cu slove de iubire,

Cuvinte clare de cristal, din cer și din simțire.

Ei știu că-n mine e un foc ce nu se poate stinge,

Și că un suflet, undeva, de dorul meu se frânge.

Pe drumul plin de flori și spini, mă țin în miez de rugă,

Ca inima să-mi fie scut și gândul să nu fugă.

Știu că din mine se desprind adesea rugi albastre,

Iar El, ce le aude lin, trimite semne-n astre.

Pe fruntea lui s-a așezat o rază nesfârșită,

Un timp divin, o amintire tainic înflorită.

Nu-i spun pe nume, dar ți-l port, Stăpâne, drept ofrandă,

Că-n fața ta doar Adevărul veșnic mă comandă.

În brațul lui, de-aș fi pământ, și el ar fi o ploaie,

Aș încolți din nou iubind, cu pace și candoare.

Și-n clipele ce stau în loc, când cerul se deschide,

Aud cum îngerii îmi spun că el de mine râde.

Dar râsul lui nu-i râs de joc, e murmur de tăcere,

E semn că a simțit în el aceeași mângâiere.

Că ne-am născut din adevăr și-același drag cuvânt,

Și ne-a unit un singur dor, venind de sub pământ.

Și dacă Tu, din cer, mă vezi cum strâng în piept durerea,

Te rog, păstrează-l liniștit, chiar dacă-mi plânge vrerea.

Să nu-l atingă niciun vânt, nici timpul, nici uitarea,

Că-l port în mine ca pe-un dar ce-mi bate-n piept chemarea.

                              iunie 2025 

Iubire care nu se mai termină

autor Roryta

Te port în cerurile mele coapte,

În norii care plâng a nerostire,

În stelele ce ard în miez de noapte

Și-n umbrele ce cresc din amintire.

 

Ești lacrima ce nu mai cade-n lume,

Ci-n mine, tainic, lunecă mereu,

O liniște ce urlă printre rânduri,

Un nume nerostit, iubitul meu.

 

Te caut în fuioarele de vânt,

În galbenele frunze rătăcite,

În fiecare vers și-ntr-un cuvânt

Și-n mângâieri atât de fericite.

 

Și mă trezesc cu ochii către cer,

Să-ți prind privirea, stea de altădată,

Iar noaptea care tace aș vrea să ți-o ofer

Să fii din nou lumină vinovată.

 

Mi-e dor de tine ca de-o primăvară

Ce n-a ajuns nicicând la margini sfinte,

Și totuși, te simt viu, de parcă ieri

Mi-ai spus iubirea-n mii de jurăminte.

 

Himera noastră blândă ce visează

Ce stă ascunsă-n piele, ca o rană

Ea nu mai sângerează, dar pulsează

În fiecare clipă diafană.

 

Eu te iubesc în felul meu tăcut,

Cu rădăcini de foc sub scoarța rece,

Cu brațele deschise către vise

Și pașii mei, spre tine, dau să plece.

 

Tu ești poemul meu nedeslușit,

O șoaptă caldă-n zorii de lumină,

Emoție-n eter fără sfârșit

Iubire care nu se mai termină.

                             

                              iunie 2025 

                            Youtube

                              Facebook

 

 

Fără hotar

 

autor Roryta

În liniștea serii, cu sufletul plin,

Te port între gânduri, te port pe deplin.

Ești raza din zori și tăcerea din noapte,

Un dor fără margini pe aripi de șoapte.

 

Cu ochii-nchiși simt cum te-apropii ușor,

Ca vântul ce-alină o inimă-n dor.

Nu știu de e vis, ori e har ce m-a prins,

Dar știu că iubirea din mine s-a-ncins.

 

Ți-am scris cu lumină pe file de cer,

Te-aștept fără grabă, și rug, și mister.

Că-n tine găsesc un răspuns nerostit,

Un jar al iubirii de suflet smintit.

 

Ești taină, ești vers, ești chemare divină,

O stea ce din haos mi-a dat rădăcină.

Iubire, ești ecoul din viața-mi matură,

Suspinul din suflet. Oh, creatură!

 

Nu cer să răspunzi, nici să fii doar al meu,

Doar lasă-mi privirea să-ți fie trofeu.

Etern și viu în acest Univers

În inima mea ce bate prin vers.

 

Și dacă vreodată vei simți ce-am trăit,
Întoarce-te-n gând, căci n-am mai fugit.
Sunt lutul ce-așteaptă un pas pe pământ,
Mărturie în suflet și-al dragostei cânt.

                               iunie 2025 

Dragă străine

     

autor Roryta

                Să-mi spui, dragă străine, acum ori niciodată
                Cu câtă îndrăzneală spre mine vii pe dată
                Să pârjolești un suflet, o inimă ce bate
                Ruină ca să-mi faci din vechea mea cetate
 
                În tainicul meu dor ascuns atât de-adânc
                În vise care mor și aripi ce se frâng
                E chipul tău frumos cu ochii maronii
                Care trezesc în mine măiastre simfonii
 
                Sunt lut ce se aprinde de dor și de iubire
                Când te privesc adânc mereu dintr-o sorbire
                De ce tot stai acuma în ale mele visuri?
                Urcând în mine-ncet din negrele abisuri?
 
                Mă faci ca rațiunea-mi să fie inamică
                Să nu mai știu de mine, să nu mai știu de frică
                S-ajung la tine-n zbor cu brațele întinse

                Ca inima și gândul pe veci să-mi fie-nvinse.

            

                  iunie 2025

Te port în mine

autor Roryta

Te port în mine fără rest,

De parcă-n tine m-am născut,

Un nor purtat, un nor celest,

În viața ce n-a început.

 

Nu te-am ales, nu m-ai chemat,

Dar ne-am găsit în plin tăcând,

Ca două stele pe înalt,

Ce se atrag fără cuvânt.

 

Tu ești o linie în piept,

O rană caldă ce mă ține,

Un vis pe care-l port discret,

Un Dumnezeu dintr-o privire.

 

Și nici nu știu ce-a fost mai mult:

A fost iubire? Fost-a dor?

Sau doar un timp ce n-am știut

Să-l ținem viu, arzând ușor?

 

Dar știu că-n clipa cea mai grea,

Te simt tăcând în sânul meu...

Și mă ridici din umbra mea

Știu, ești trimis de Dumnezeu.

                                      iunie 2025

Nu vrei

 

autor Roryta

Nu vrei acum să fim numai noi
Nu vrei să ne-nevelim amândoi
De atâtea frig și atâtea nevoi
În timpul știut doar de noi? 

Să culegem pe buze un fruct al iubirii
Să ne ardem în cer acel foc al privirii
Încet și sigur să nu mai fim ai firii
Și să nu punem stop în timpul unirii 

Îmi extragi acum din cutele minții
Măiastre cuvinte și gânduri cu dinții
Cu zâmbetul cald și frumos pe care-l ai
O oază în suflet, o oază de Rai.

                                        iunie 2025 

No comment

No comment

 

Ale tale daruri

 

autor Roryta

                     Sunt ploaia care-ți cade pe umeri și pe suflet
                     Sunt apa care-n vise străbate al tău umblet
                     Nu știi de unde vine și nu știi ce-i cu tine
                     În ce adâncă taină ți-e inima de mine.
 
                     Nici eu nu știu mai bine cum să dezleg misterul
                     Învăluită-n ceață și să-mi pătrund eterul
                     Cu gândurile-n palmă și ochii ațintiți
                     Spre noi în viața toată, ca doi nebuni smintiți
 
                     Nebuni vom fi, iubite, nebuni vom fi de noi
                     Ne vom juca în vise ca doi copii eroi
                     O dulce hârjoneală și-o dragoste în trepte
                     Venit-a cam târziu, prin căile nedrepte.
 
                     În viața asta scurtă și-al inimilor joc
                     Oh, marea mea iubire, oh, dulcele meu foc
                     Îmi arzi din neștiință, din purul tău nesaț
                     Întreaga mea ființă cu care merg la braț.
 
                     Aș vrea ca s-o acopăr cu nepăsare fină
                    Să nu mai simt în mine mereu această vină
                    De-a te iubi fierbinte, de-a-mi încrusta ființa
                    Cu toate ale tale, cu toată socotința.
 
                    Acum sunt vis pribeag prin viața ta matură
                    Cum să te scot din suflet, frumoasă creatură?
                    Când zâmbetul tău larg trezește-n mine dorul
                    Ca să-ți compun iubirea și-n vers să-mi aflu zborul.

                          aprilie 2025

  

  

Numai noi

autor Roryta

            

                   Contopiți unu'-n altul, contopiți orișicum
                            Transformându-ți chimia într-un veșnic parfum
                            Vei fi beat de plăceri, vei fi beat de dorință
                            Și-ți voi scrie pe trup, încrustat pe ființă
 
                            Cum de-aici pân'-la cer ești mister și savoare
                            Secundă din vis, mereu cerșetoare
                            Dimineață și seară veșnic doar împreună
                            În lumea de astăzi și-adesea nebună.
 
                            Mă cufund eu în tine, te cufunzi tu în mine
                            Fiecare din noi așa cum ne vine
                            Neștiind de nimic și mereu fremătânde
                            Două trupuri într-unul, de iubire flămânde
 
                            Vino-adânc tu în mine cu drag și cu dor
                            Să-ți simt tâmpla cea dulce, al tău scump fior
                            Să ne-mbătăm de drag, de supliciu și chin
                            Împreunați pe vecie, doar noi să fim.
 
                            Și când vom fi două stele în nori,
                            Când vom fi acolo unde sunt doar vapori
                            Vom ști cum am fost, vom fi iarăși noi doi
                            Simțindu-ne liberi, mereu numai noi.

                           noiembrie 2024

                            Facebook

                      

                     Youtube

Cel ce Sunt

 

autor Roryta

                                   Ce este, Doamne, acolo sus, în straturile-nalte
                                De nu putem vedea nicicând decât prin cruda moarte?
                                Ce este dincolo de nori, în cerurile sfinte,
                                Suflete mari, suflete mici, 'nălțate din morminte?
 
                                Și ce mister se-ascunde-n Tine, în mintea-Ți nevăzută,
                                De Te-ai decis să Te cobori la lumea decăzută?
                                Cum ai făcut Tu, sfânt părinte, să vii taman la noi
                                Când știi prea bine că suntem în suflet mai mult goi?
 
                                Cum ne-ai iubit și ne iubești, crucificându-te plenar,
                                Pe noi, făuritori de spini, haini în inimi iar și iar?
                                Cum să-nțelegem ce gândești și opera-ți măiastră
                                Când un mister total și-adânc e însăși viața noastră?
 
                               N-am înțeles că vii suntem, umpluți de nemurire
                               N-am înțeles enigma morții, inconștientă omenire
                               Nimic din tot ce-a fost și este, din harurile sfinte,
                               Că astăzi Tu ești Cel ce sunt, în veci și mai-nainte.

                              Cristea Aurora - decembrie 2022

Un dor

autor Roryta

O curgere a vieții e un suspin de dor

Iubire și cântec, un suflet în zbor

Privire duioasă și adiere divină

O taină mirare din sfânta grădină.

 

Ce mare mister se ascunde în tine,

De te întrebi întruna, creștine,

Dacă totul e abur, o undă, un vis,

Dacă există aievea acel paradis?

 

De ce te prostești în banale himere

În lucruri vulgare și efemere?

De ce crezi că totul e pură avere

Pe care nimeni în veci n-o va cere?

 

De ce crezi mereu că aici e esența

Și nu vrei deloc să observi diferența

Când, de fapt, tocmai Sus e secretul

Și tu știi foarte clar că acolo-i concretul?

 

Rătăcit-ai prin nopțile reci tot mai des

Dificil și stingher ți-e drumul ales,

Întoarce-ți privirea spre tine mereu

Și nu uita: acolo-i chiar Dumnezeu.

                                 

                                    Cristea Aurora - iulie 2022