Etern în inima mea

autor Roryta

Am ars ca o candelă-n temple de ceară,

Mi-am pus toată viața pe un singur altar,

Crezând că iubirea-i arcuș de vioară

Ce cântă balade-ntr-un vechi sanctuar. 

Te-am scris printre stele cu dor și tăcere,

Te-am dus ca pe-un nume sfințit în apus,

Ți-am dat din ființă, din tot ce se cere,

Lumină să-mi fii într-un dor presupus

Dar n-ai înțeles că sunt jarul din stea

Și citesc prin timp scripturi neștiute

În stihuri de mir îmi aștern legea mea

În cosmos te caut prin stele tăcute.

O pasăre sunt, mereu călătoare

Un val care-și caută un țărm tăinuit,

Din haos de gânduri și raze de soare

Strig iar printre versuri un dor chinuit.

Vorbesc despre ziuă și focul din mine

Între cer și pământ rămân suspendată

Văd îngeri din Cosmos venin către tine

Și-n umbra nopții mă simt iar legată.

Dar merg mai departe prin noapte și rană,

Cu inima-n flăcări și pasul supus,

Iar dragostea mea devine icoană

Spre un țărm infinit departe-n apus.

Ai fost o lumină din tăceri infinite

Venită din soare ca un curcubeu

Cioburi mi-ai făcut din clipe tihnite

De îngeri trimis sau de Dumnezeu.

În lumea cea rea și atât de confuză

Mă retrag elegant într-un vers de poet

În mine trăiești, preschimbat într-o muză

Și scriu poezie în ritm de sonet.

martie 2026