19 noiembrie 2026 | By: Aurora Cristea

Amurgul unei iubiri

 

Când vii în gând și mă-nfășori
În cerul alb din vise-amare
Când iarăși noaptea te cobori
Ca preoții în sanctuare

Eu știu că-n strop de infinit
Te picuri ca o lumânare
Și-n suflet mi te-ai priponit
Precum un vas venit din mare.

Și mi-ai fost cer și mi-ai fost mal
În gândul meu cel nerostit
Bărbatul cel fără egal
Dar niciodată cel sortit

Te-am respirat seară de seară
Și mi te-am strâns în lacrimă
În inimă simțeam o gheară
Nesuferită patimă

Și am murit de mii de ori
Cu gândurile către tine
M-am răstignit adeseori
Fărâmițându-mă-n ruine.

                                      Aurora Cristea - scriitor și poet