
Când vii în gând și mă-nfășoriÎn cerul alb din vise-amareCând iarăși noaptea te coboriCa preoții în sanctuareEu știu că-n strop de infinitTe picuri ca o lumânareȘi-n suflet mi te-ai priponitPrecum un vas venit din mare.Și mi-ai fost cer și mi-ai fost malÎn gândul meu cel nerostitBărbatul cel fără egalDar niciodată cel sortitTe-am respirat seară de searăȘi mi te-am strâns în lacrimăÎn inimă simțeam o ghearăNesuferită patimăȘi am murit de mii de oriCu gândurile către tineM-am răstignit adeseoriFărâmițându-mă-n ruine.
Aurora Cristea - scriitor și poet