E-atâta jale şi suspin
în era cea modernă
Că toate țările și-au pus
grăbit drapelele în bernă
Din fiecare stat aflăm
cu infinită disperare
Cum lumea e condusă
cert pe drumuri funerare.
Trăim un sentiment
ciudat de distanțări urâte
De temeri, acuzări bizare
și câte și mai câte
Când unii urlă neîncetat
că virusul e teorie
Noi constatăm
decepționați că viața-i loterie.
Și când mă uit la cei
din jur de-i văd adesea-n suferință
Nu pot să spun la fel ca
ei cu-atâta ușurință
Și nici nu vreau ca să
mă lepăd de cel de lângă mine
Măcar o vorbă-n glas să
am, tristețea să-i aline.
S-avem în noi, în
conștiință, un dram de Dumnezeu
Credința s-o trăim în
faptă și-n sprijin tot mereu
Să-L luăm în viața noastră
toată pe cel mai sfânt Erou
Ca glasul Lui în tot
și-n toate să fie un ecou.
Și astfel, cu
speranță-n suflet și cu iubire sfântă
Hristos din cer, cu
drag și dor, ne binecuvântă.
Ne dăruiește iar și iar, iertarea sa curată,
Ca-n moarte și în veac s-avem
o viață-adevărată.
Cristea Aurora - octombrie 2020
