Dor necuprins

autor Roryta

În zori mă trezesc cu gândul aprins,

Ca focul ce arde sub jarul nestins.

O clipă te caut în liniștea grea,

Oftat nesfârșit pe colțuri de stea.

În piept se aprinde o inimă vie,

Cântată pe-un vers dintr-o poezie

Plutește tăcută în timp peste drum,

Ca dorul ce arde mocnit într-un fum.

Un fir nevăzut ne leagă ușor,

Subțire ca raza ivită în zori.

Din visele mele departe de lume

Țesut din tăceri și din nopți fără nume.

Acum ești stingher într-un colț de tăcere,

Ca marea când doarme sub vânt de mistere.

Ești taină și vis în noapte și zi

Iar gândul etern spre tine va fi.

Nu cer nici răspuns și nici jurământ,

Doar liniștea care ne leagă-n cuvânt.

Căci unele inimi, deși sunt tăcute,

Se-mbracă adesea în doruri știute.

Și poate cândva, fără semn, fără glas,

Te-oprești într-un loc din drumul rămas.

Atunci vei simți în suflet și-n piept

Un dor necuprins și-adesea nedrept.

Ah, Doamne, ce suspin și cât dor

În lumea cea mută ce-aș vrea s-o implor

Să-oprească o clipă din timpul cel viu

Cu tine în suflet etern ca să fiu.

martie 2026

 

  

O viață

autor Roryta

Fii zâmbet și soare 

Fii val într-o mare 

Petală-ntr-o floare 

O apă-n mișcare.

Fii dor ce apare 

Un vânt ce răsare 

Un vis dintr-o zare 

Un timp de ardoare. 

Fii focul cel tare 

Și-un drum pe cărare 

Lumină să-ți fii 

O viață și-o zi.

februarie 2026

No comment

 

Iubirea dintr-un apus

autor Roryta

                          Te port în mine-adânc, iubirea mea,

Ești foc și liniște și tot ce-aș vrea.

În nopți mă chemi fără să spui ceva,

Cu vocea mută din inima ta

Mă strigi în vise și în gând mereu,

În râsul tău îl văd pe Dumnezeu.

Cu tine-n suflet nu mai știu să plec,

În ochii tăi învăț să fiu întreg.

Ești început ce nu s-a mai sfârșit,

Un drum pe care nu m-am rătăcit.

Când inima îmi spune ”mai rămâi”

Parcă se-oprește timpul cel dintâi.

Te vreau în zile, în stele și furtuni,

În amintiri ce mâine vor fi minuni.

Când lumea cade-n jur și-mi pare greu,

Tu vii și îmi șoptești ”iubitul meu”.

Cum să te fac să înțelegi, iubito

Că pot să fiu acum doar incognito

În marile iubiri ce se mai scriu

Pe sufletul rănit și-atât de viu?

Când te privesc îmi pare nesfârșit

Un chin pe care-l duc înăbușit

La vârsta mea trecută și căruntă

În lumea asta multă și măruntă.

Te-ai coborât din stele și din vise

Mi-ai tulburat credințe nepermise

Un prizonier în propriile ziduri

Cu-o inimă ce are multe riduri.

Să mai iubesc acum, pe înserat

Îmi este atât de greu și e ciudat

Când știu că mă îndrept către apus

Cu pași grăbiți, cu timpul descompus.

Ești focul care arde acum în tine

Și-l simt cum vine uneori spre mine

Dar, draga mea, te rog atât, să fii

Iubirea mea dintr-un apus de-o zi.

Căci nu pot sta în jarul tău fierbinte

În declarații lungi și jurăminte

Doar viața ne-a făcut din dor și lut

Mult mai departe de cum ai fi vrut.

Oh, Doamne, ce-i, de te-ai aprins așa?

Când pe obraji m-ai prins a săruta?

Copilă inimoasă cu inima de foc

Nu pot să mai rămân în tainicul tău joc.

Căci nu te pot iubi așa cum ți-ai dori

Nu te-ai mai lumina și nu ai înflori

Spre țărmul tău să mergi cu sufletul ușor

Iar eu în urma ta doar voi ofta: mi-e dor.

Și voi visa frumos, cu sufletul deschis

Spre tine, draga mea, cu gândul interzis

Spre tot ce-ar fi putut în alte vieți să fie

În alte universuri, frumoasă nebunie.

februarie 2026

 

Sub lumina unei clipe

autor Roryta

Ne-am întâlnit ca două țărmuri vii,

Cu pași opriți la margine de sens,

Cu timpul ce se scurge în felii

Și-l simt atât de viu și de intens.

În jur era lumină și răcoare,

Iar vorba tremura din piept în piept,

Tăcerile aveau miros de soare

De-atâta timp, iubire, te aștept.

Să-ți privesc chipul dulce plin de dor

O scurtă-mbrățișare în al meu gând

O veșnică suflare plină de fior

Și inima s-o simt în piept arzând 

Am împărțit un gest, nu o promisiune,

Un adevăr spus cald, fără motiv,

Și ne-am atins atât cât putem spune

C-a fost mai mult decât contemplativ.

Apoi am mers, lăsând în urma noastră

Ce nu se pierde, dar nici nu se cere

O liniște curată, lumină-ntr-o fereastră

Născută dintr-un viu și din durere.

Și te-am simțit oftând la fel ca mine

Cu zâmbet trist pe sufletul deschis

Și pentru-o clipă am venit spre tine

Atât cât Dumnezeu ne-a mai permis.

ianuarie 2026

  

Ecoul iubirii noastre

 

autor Roryta

Sub lumina palidă când nopțile ne rup

Și vântul ne poartă în șoapte de-ntuneric,

Pe drumuri de gheață pașii noștri se ascund,

Și viața ne este-un ecou ezoteric.

Ne atingem doar cu gândul ca vântul în zori

Și inima-mi se zbate sub geana ta tăcută. 

Pe-oglinzi de gheață rămân pașii noștri ușori,

Iar amintirea-mi pare că este pierdută.

Sub cerul de argint se frâng visele în alb,
Și fulgii cad grei peste dorul ce nu moare.
În noaptea ce vine îți simt sufletul cald
Ce dansează prin vene și-i gata să zboare.

Și tot ce ne-a unit plutește prin umbre reci

Ne topim în tăcere ca zăpada-n lumină. 

Rămâne doar dorul când tu iar vrei să pleci

Dar suntem suflete din aceeași tulpină.

Ne pierdem privirile în gerul ce ne frânge

Și vântul ne-adună dorul ce nu dispare

Sub ramuri înghețate inima mea plânge

Atunci când te pierd prin vise amare.

ianuarie 2026             

              Iubirea înseamnă curajul de a exista în lumină împreună cu 
        celălalt și de a face din fiecare clipă nemurire. - Aurora Cristea     

Palmares

         Bilanț succint de realizări, perioada 2012 - 2025.

     Cristea Aurora (Galați): 170 icoane pictate pe sticlă (fiecare din ele sfințită și donată/dăruită, niciuna vândută) - icoanele mele stau în cel puțin 130-140 case, restul fiind donate la biserici/mânăstiri, 5 mozaicuri - toate date, 3 picturi pe sticlă (dintre care un portret, un cap de leu și un buchet de flori) - date și ele, 2 picturi pe pânză în acrilic (dintre care un peisaj și un tablou cu un cuplu) - date și acestea - deci, NIMIC VÂNDUT, 5 cărți publicate, dintre care o nuvelă, un roman despre Holocaust, 91 eseuri și proză scurtă, apariții în 54 de antologii și 61 de reviste literare și 68 diplome de merit, distincții și premii, 3 interviuri (dintre care unul televizat la TV Galați în noiembrie 2018) și două publicate, 2 site-uri și un blog.

No comment

 

Amintirea care își cere trupul înapoi

autor Roryta

O rană adâncă în timpul rămas

Se face tăcere ce-n mine a ars

Un freamăt, un dor, de vieți fără rost

În întuneric să fiu ce sunt și n-am fost.

În mine e urlet din trup ce-l mai strig

O clipă cu tine de-ar fi s-o câștig

Un pas ce devine foiță de lut

În noaptea cea surdă și-n somnul cel mut.

Se frânge în noi iubirea din vis

Născută din duh și din paradis

Iar lacrima curge prin ploaie și vânt

În timpul ce fuge aici, pe pământ.

Și cât va mai fi în mine prin sânge

O dragoste oarbă ce-adesea mă frânge

Rămân ca o pulbere într-un cosmos opac

Jumătate un înger, jumătate un drac.

decembrie 2025