Palmares

         Bilanț succint de realizări, perioada 2012 - 2026.

     Cristea Aurora (Galați): 170 icoane pictate pe sticlă (fiecare din ele sfințită și donată/dăruită, niciuna vândută) - icoanele mele stau în cel puțin 130-140 case, restul fiind donate la biserici/mânăstiri, 5 mozaicuri - toate date, 3 picturi pe sticlă (dintre care un portret, un cap de leu și un buchet de flori) - date și ele, 2 picturi pe pânză în acrilic (dintre care un peisaj și un tablou cu un cuplu) - date și acestea - deci, NIMIC VÂNDUT, 6 cărți publicate, dintre care o nuvelă, un roman despre Holocaust, 94 eseuri și proză scurtă, 206 poezii, apariții în 63 de antologii și 66 de reviste literare și 71 diplome de merit, distincții și premii, 3 interviuri (dintre care unul televizat la TV Galați în noiembrie 2018) și două publicate, 2 site-uri și un blog.

Între rană și cer

Am rupt iubirea-n mine dintr-un dor,

Și-am frânt-o ca pe-o pasăre în zbor

Am fost și cer și rană și pământ,

Și-am ars în mine ultimul cuvânt.

Un suflet mi-a rămas adânc în piept,

Trecut-a mult de-atunci, de când aștept

L-am dus prin ani, prin iarnă și prin ger,

Ca pe-un trofeu între pământ și cer.

Destinul nu mi-a fost un drum senin,

Și l-am trăit adesea cu suspin,

Tot ce-am avut prin lume s-a pierdut

În toamna vieții, Doamne, am căzut.

Și iar mă întreb de ce iubirea doare,

De ce un vis se stinge la hotare

De ce doi oameni pot să se iubească,

Dar nu aici, în viața pământească?

Nici până astăzi n-am prea înțeles

De ce-am tot dat și-am dat atât de des

Când nici măcar nu trebuia să fiu 

Acolo unde am ajuns așa târziu.

Iar dacă viața-mi cere să mai sper,

Privirea mea se va îndrepta spre cer,

Căci voi lăsa în urmă ce-a fost greu

Și voi zâmbi direct lui Dumnezeu.

                        Aurora Cristea - scriitor și poet 

                           Youtube

Copilul pe care l-am lăsat acasă

 

Copile drag, eu te-am lăsat,

Și-aveai șiretul dezlegat,

Micuț, asemeni unui calendar,

Pe care-l porți în buzunar.

Aveai o lingură în mână,

Și-o așteptai pe buna zână

În iarna grea și prin zăpadă,

Troienele să le străbată.

O, Doamne, viața-i o himeră

Din frontieră-n frontieră

Trecut-au anii mulți de-atunci

În granițele vieții lungi

Căzut-a viața peste noi

Precum zăpada peste foi,

Copilul de atunci uitat

M-a tot privit și m-a iertat.

Iar astăzi vin să mă adun,

Din tot trecutul de pe drum,

Să-ți leg, copile, iar șiretul,

Își aminti cu drag poetul.

                            Aurora Cristea - scriitor și poet

                              

                              Youtube

Când nu credeam...

Când nu credeam... – Traian Vasilcău 

 

Deschide-ți ochii. Arde-n ei un sfeșnic.

La el mă încălzesc, când sunt de nea.

Ești om obișnuit și ești om veșnic,

Iubita mea!

 

Dac-aș putea aș merge-ntr-o clipită

La casa ta, să mi te urc în șea,

Să știu ce-nseamnă-o floare-ndrăgostită,

Iubita mea!

 

Să spună toți că Dragoste nu este

Decât în versuri, decât într-o stea.

Să strig atunci că ești, dumnezeiește,

Iubita mea!

 

Cea care mi-a venit Cadou în viață,

Când nu credeam c-o să-nfloresc ca ea

În orice preacerească dimineață,

Iubita mea!

 

---------------------

 

Când nu credeam – Aurora Cristea

 

Te port mereu cu mine-n suflet

Te simt în fiecare umblet

Mi-e iarăși dor de glasul tău

Tu ești și fi-vei gândul meu

Iubitul meu!

 

Adânc te caut printre stele

În universurile mele

Te-aștept în taină-n visul meu

Și strig în sus, la Dumnezeul

Că te iubesc, 

Iubitul meu!

                             Aurora Cristea - scriitor și poet

 

Pasărea Phoenix

Sunt focul ce arde în candela vie

Și jarul mă sfâșie pe-ntregul fitil

Un suflet de om ce abia reînvie

Pășind printre lumi spre un loc mai subtil.

 

Plecat-am prin sfere plutind către soare

Renegat de prieteni, cu sufletul stins

Mă simt vinovat c-am cerut o favoare

Spunându-mi mereu că sunt iar un proscris.

 

Am înviat însă-n Rai din duh și cenușă

Altar mi-am făcut din iubire mereu

Cerșind îndurare din ușă în ușă

Cu-n dor infinit de cer si de Dumnezeu.

                          Aurora Cristea - scriitor și poet

Nu acum, nu acum...

 

Nu acum, nu acum... - Traian Vasilcău

 

E iarnă și-i frig în tăceri și în nume.

Zăpada se-așterne grăbit peste drum.

La tine-aș veni de oriunde pe lume,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

E prima mea vară, din care lipsești.

Pe-o haină abia simt pierdutul parfum.

La tine-aș veni, ochii să-mi înflorești,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

E vară și-mi pun la ureche cireșe,

Albinele vin să mă-nghimpe duium.

La tine-aș veni pe cărări megieșe,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

E toamnă. Sunt singur. Un pom, care tace.

În inima lui toate s-au făcut scrum.

La tine-aș veni, căci în tine am pace,

Dar tu îmi tot spui:-Nu acum, nu acum...

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

----------------------------------------------------------

Nu acum, nu acum - Aurora Cristea

 

În dor și-așteptare simt anii cum trec

O rugă și-o lacrimă aș vrea să sugrum

Prin umbrele vremii adesea mă plec

Când cerul mă poartă pe ultimul drum.

 

Întruna îmi spui:-Nu acum, nu acum...

 

În timpul desculț unde se joacă lumina

Și aburul dens devine doar fum
Acolo pieri-va păcatul și vina 
Și știu că-mi vei spune: iubite, acum!

                                Aurora Cristea - scriitor și poet

                     Youtube

Amintiri ruginite

Pe drumuri uitate, în lungă căutare, 

Mă pierd printre umbre, visând un alt sens, 

Din clipe trecute rămâne-o chemare, 

Un cântec ce-n suflet răsună intens.

Chitara suspină sub strunele grele,

Se-aprinde un foc ce nu vrea să mai moară,

Din noapte se nasc poeziile mele, 

Și-aș vrea ca în suflet să nu mă mai doară.

Sub stele se pierd ecouri de dor, 

Și vântul adie cu șoapte de foc, 

Pe drumuri de taină simt un freamăt ușor, 

E însăși Iubirea ce-aduce noroc.

Aurora Cristea - scriitor și poet

 

La mulți ani, Călin!

Îți spun astăzi La mulți ani

Și-ți doresc să ai mulți bani

Să ai un destin frumos

Cu ce-ți este de folos.

Să fii floare, să fii dor

Să rămâi nemuritor

Ca o stea în devenire

Ce se naște din iubire.

Ești un suflet călător

Pe pământ rătăcitor

Care caută mereu

Sensul către Dumnezeu.

Tu, Călin, cel din poveste

Ce răsai fără de veste

Ești un foc ce nu se stinge

Și în inimi iar ajunge.

Fii o Cale tot mereu

Asta îți doresc și eu

Sufletul să-l ai senin

Binecuvântat să fii, Călin!

14 aprilie 2026

                         Aurora Cristea - scriitor și poet 

                                 Youtube