AURORA
CRISTEA - INTERVIUL NR. 1
AURORA
CRISTEA: - Cu siguranță NU sunt scriitor. Meseria mea de bază fiind alta, nu am
cochetat foarte mult cu penelul. Este adevărat că am scris câte ”ceva”, dar
eticheta de… SCRIITOR este mult peste capacitatea mea. Admir oamenii care fac
un singur lucru, dar îl fac perfect. Restul, cei care practicăm un hobby - ca
să spun așa, suntem doar un pic semidocți. Povestea mea a început de la câteva
concursuri naționale de proză la care am luat locul I. Și de aici nebunia,
iureșul, care însă, nu a durat decât câțiva ani.
2-LIGYA
DIACONESCU: - În ce an ați debutat şi cu ce?
AURORA
CRISTEA: - Impropriu spus ”debut”, pentru că nu cred că sunt prea departe de
început nici acum. Am cam rămas la același stadiu. Am scris o… hai să-i spunem…
nuvelă? O povestioară nu foarte lungă despre un subiect care pe mine m-a
fascinat la vremea aceea. Cărticica a avut succes mult mai mult decât m-aș fi
gândit și, în tăvălugul de atunci, m-am trezit în doar câteva luni, că sunt
deja înscrisă în Liga Scriitorilor Români. Titlul cărții este ”Povestea Danei”
și am scris-o prin 2012 sau 2013.
3-LIGYA
DIACONESCU: - Ce contează mai mult pentru Cristea Aurora?: o realizare
profesională sau una personală?
AURORA
CRISTEA: - Cu siguranță una personală. Pentru asta trăim pe acest pământ și
pentru ASTA trecem prin această viață. Ca să îi iubim pe cei de lângă noi, să
experimentăm adevărata IUBIRE și astfel, să ne realizăm ținta vieții.
Profesiunea, dacă practicăm ceea ce ne place, atunci putem spune că suntem pe
jumătate fericiți.
4-LIGYA
DIACONESCU: - Aveţi o activitate literară intensă.
Sunteți Membru al Revistei internaţionale de creaţie culturală şi
literar-artistică „Confluenţe literare” și Membru colaborator al Revistei de
creaţie şi atitudine culturală „Armonii Culturale”, Adjud, România. Spuneți-ne
câte ceva despre această activitate.
AURORA
CRISTEA: - Din păcate, de ceva vreme am dispărut cam de peste tot. Și, dacă nu
primeam mesajul dv., cu siguranță nu aș fi dat semne nici acum că mai exist în
lumea literaților. Uneori, foarte rar, mai apar în revista Dobrogea Culturală,
tipărită sub egida Ligii Scriitorilor din România. Dar doar atât… Din
nefericire pentru mine, am avut multe probleme în familie, cu sănătatea. Așa că
m-am retras pentru o perioadă. Nedefinită, cel mai probabil, pentru că nu am
idee când și DACĂ voi reveni cu adevărat.
5-LIGYA
DIACONESCU: - Sunteti un scriitor complet și complex. Scrieți cu
aceeași lejeritate poezie ca și proză. Ce subiecte abordați în
romanele domniei voastre? Ce gen de poezie scrieți? Unde vă găsiți sursele de
inspirație?
AURORA
CRISTEA: - Mi s-a mai spus asta, că scriu și poezie și proză. Dar să vă spun un
secret. Lumea a asociat cumva poezia cu proza, ceea ce nu este adevărat în
cazul meu, de pildă. De când mă știu am admirat oamenii talentați, am admirat
pictorii, am admirat acei oameni numiți POEȚI cu adevărat, cei care știu să te
poarte printre vise doar din versuri, am admirat scriitorii adevărați etc.
Adevărul este sunt un antitalent în materie de poezie. Nu am scris niciodată
vreo poezie, nici măcar la nivel de cl. a II-a, ceva de genul ”Cățeluș cu părul
creț…” Mi se pare o magie să găsești la cuvântul ”creț” o rimă genială, precum
”coteț”. 😂
6-LIGYA
DIACONESCU: - Ce părere aveți despre blogurile și revistele
literare on-line?
AURORA
CRISTEA: - E bine că vrem să dezvoltăm cultura românească chiar și așa. Numai
că, fiind atât de accesibil totul, tuturor, riscăm să ne perfecționăm și
kitsch-urile în egală măsură… Cam greu să mai discernem, la un moment dat,
originalul de fals. Și e păcat… Rămân la umila mea părere, că tot CARTEA,
eterna aglomerare de pagini tipărite, mirosul de lemn autentic, este cea mai
desăvârșită formă de a străbate, cum spunea un critic literar contemporan
”treptele inferioare ale actului de a citi”. Este acea chimie, dacă vreți să-i
spuneți așa, ce se leagă între scriitor și cititorul său.
7-LIGYA
DIACONESCU: - Se spune că doar prin artă, literatură
suntem liberi. Este cu adevărat creaţia o punte prin care îţi recapeţi
libertatea?
AURORA
CRISTEA: - Cu siguranță. Libertatea de a visa, libertatea pe care ți-o dă
imaginația, gândul, acea energie vie ce poate străbate întreg Universul într-o
singură clipă. Probabil că este singura libertate pe care o avem aici. Tocmai
de aceea – poate o fi o aroganță din partea noastră oare? – ne place să ne
autointitulăm COcreatori ai lumii.
8-LIGYA
DIACONESCU: - A existat o carte la care aţi lucrat şi
care v-a rămas mai dragă decât celelalte?
AURORA
CRISTEA: - Sigur. Maor Gruber. O carte emblematică despre Holocaust, o carte
care merită parcursă până la ultima filă și pe care, dacă veți avea
curiozitatea s-o citiți, vă va determina să n-o mai lăsați din mână. Mi-a
plăcut și, culmea!, încă mai îmi place, contrar firii mele perfecționiste.
9-LIGYA
DIACONESCU: - Câte ceva despre premiile
primite! -
AURORA
CRISTEA: - Da… Au fost câteva premii și atât. Nu am luat alte premii, dar nici
nu am mai participat la niciun fel de concurs. Nu știu cum se face, însă timpul
îmi râde în nas prin iuțeala cu care trece pe lângă și prin mine.
10-LIGYA
DIACONESCU: - Este mai importantă pentru domnia voastră
părerea criticilor sau contează mai mult ceea ce cred cititorii?
AURORA
CRISTEA: - Probabil că și una și alta. Deși, în fond, criticile pot fi
constructive uneori, dacă sunt bine întemeiate și făcute de cei avizați, nu de
amatori sau răutăcioși. Totuși, prefer cititorii. 😀
11- LIGYA
DIACONESCU: - Ce sfaturi aveți pentru scriitorii aspiranţi? Unde sau
cui ar trebui să încerce să îşi trimită textele pentru a fi luaţi în seamă?
AURORA
CRISTEA: - Întrebarea asta este întrebare capcană pentru mine. Nu sunt în
măsură să răspund la ea, fiindcă nu sunt un scriitor autentic, nu sunt un
literat – cum spuneam și mai sus - AVIZAT. Sunt pe jumătate scriitor
și, cel mai probabil, așa voi rămâne și mai departe, dacă nu se schimbă
ceva între timp.
Iunie 2020
AURORA CRISTEA - INTERVIUL NR. 2
1 – Elena
Parapiru: - Astăzi cu doamna Aurora Cristea din cadrul Primăriei Galați.
Da, este munca de la Primărie și mai sunt și alte lucruri care se întâmplă.
Doamna Cristea, dv. spuneți că au venit deodată aceste pasiuni. Mi-ați explicat
mai devreme, a fost foarte interesant, ați făcut o analogie cu un balon care se
umflă și după aceea scapă tot aerul.
AURORA CRISTEA: - Da... Pasiunea asta a
mea pentru scris, de fapt, nici nu știu dacă s-o numesc pasiune... Am
participat la un concurs în 2012, am câștigat locul I pe țară, după care am
fost încurajată să mai particip la concursuri de proză, am participat la
concursuri de proză, alte concursuri, am câștigat tot așa, locul I pe țară
și...
2 – Elena
Parapiru: - Deci, nu scrieți oricum, scrieți bine. Sunt patru volume, da,
care vorbesc despre lucrul acesta. Și sunt premiate.
AURORA
CRISTEA: - Sunt doar trei cărți, cea groasă este o antologie în care am apărut,
antologie și de poezie și de proză. Dar eu mai am antologii, nu am adus chiar
tot, că ar fi însemnat să fie cam multe. Și cei de la Editura Tribuna din Cluj
mi-au zis: lasă, că îți publicăm noi cartea, că ai luat locul I pe țară. A fost
prima loc ediție de concurs de proză națională și m-au invitat acolo, mi-au dat
premiul... A fost așa, o nebunie, nu știu cum să zic, dar timp de 3-4 ani, după
care...nu mai... eu n-am mai scris...
3 – Elena
Parapiru: - A dispărut?
AURORA
CRISTEA: - Nu știu dacă a dispărut. Uneori nici nu... Cred că trebuie să ai și
un pic de chef.
4 – Elena
Parapiru: - În mod sigur trebuie să ai chef.
AURORA
CRISTEA: - Da...
5 – Elena
Parapiru: - În momentul acesta nu aveți chef.
AURORA
CRISTEA: - Acuma nu mai am.
6 – Elena
Parapiru: - Bun. După ce a dispărut cheful de scris, a venit alt chef. Nu?
AURORA
CRISTEA: - Da... Cumva a fost și puțin paralel. Mai și scriam, mai și... Și a
veit cheful cu icoanele pe sticlă. Am pictat mult. Vreo 150 icoane, de diferite
mărimi, formate A2, A3 și A4. Și toate care le-am... adică le-am... n-am vândut
nimic, n-am făcut nicio expoziție, nici nimic, nimic, nimic. Doar le-am sfințit
și le-am dat: rudelor, prietenilor, cunoștințelor, vecinilor... cui am crezut
eu.
7 – Elena
Parapiru: - Cine v-a învățat să pictați?
AURORA
CRISTEA: - Nimeni.
8 – Elena
Parapiru: - Cine v-a învățat să scrieți?
AURORA
CRISTEA: - Dumnezeu, cred. Nu știu.
9 – Elena
Parapiru: - Să vină oare o a treia etapă sau credeți că se vor întoarce
pasiunile astea?
AURORA
CRISTEA: - Dar nu știu dacă pot să le numesc pasiuni... Nu știu.
10 – Elena
Parapiru: - Atunci ce-au fost?
AURORA
CRISTEA: - Valuri...
11 – Elena
Parapiru: - În momentul acesta se mai întâmplă ceva în timpul dv. liber în
viața personală?
AURORA
CRISTEA: - Nu.
12 – Elena
Parapiru: - Acuma e tăcere după ce s-au întâmplat și icoanele și cărțile...
AURORA
CRISTEA: - Da... Nu știu ce să zic. Eu nu știu nici ce va fi mâine, dar ce va
fi peste o lună, două... Nu știu.
13 – Elena
Parapiru: - Este foarte interesant pentru că au mai fost cazuri și în
literatură și în pictură de oameni care au fost străfulgerați practic. Nu s-a
întâmplat ca toată viața lor să fie pasionați de lucrul acesta...
AURORA
CRISTEA: - Nu...Dar... Nici nu știu dacă am fost vreodată. Nu știu ce să zic.
Cert este că eu m-am învârtit puțin - cât a fost nebunia asta cu cărțile - m-am
învârtit puțin în lumea asta a literaților și toată lumea mă întreba: Ai studii
de specialitate, nu? Ai făcut filologie? N-am făcut filologie. Dar ești
profesoară de limba română? Nu sunt nici profesoară. Dar ce? Eu sunt cu
birocrația, cu cifrele, le bat cap în cap, trebuie să dea... Adică n-are
absolut nicio legătură ceea ce fac în timpul liber cu ceea ce fac la serviciu.
14 – Elena
Parapiru: - Bun. Dar este cartea aceea despre care mi-ați spus: Povestea
Danei. Că a început undeva.
AURORA
CRISTEA: - Da, aia. A început un pic, așa. De fapt, aia am scris-o mai mult
pentru mine. Nici nu aveam în plan s-o public. Adică n-am avut în plan
niciodată să public ceva. Dar, nu știu. M-am simțit încurajată, așa. Hai, hai!,
Hai, hai!, de alții. Hm, hai! Te ia valul, așa...
15 – Elena
Parapiru: - O icoană cu o poveste specială...
AURORA
CRISTEA: - Da, este Teodora de la Sihla. Am făcut-o cu gândul la copilul meu.
Pe fata mea o cheamă Teodora.
16 – Elena
Parapiru: - Haideți, s-o arătăm puțin, s-o vadă și camera. Au un anumit
stil, că m-am uitat acuma. E stilul dv., sunteți dv.
AURORA
CRISTEA: - Nu știu ce să spun. Probabil...
17 – Elena
Parapiru: - Vorbim despre Povestea Danei?
AURORA
CRISTEA: - Da.
18 – Elena
Parapiru: - Ce este acolo?
AURORA
CRISTEA: - Este o poveste de viață, este vorba despre o fată, o femeie care a
murit în urma unui avort. Și pe mine m-a răscolit așa, ideea, și m-am apucat să
scriu, dar am scris pentru mine, deci în niciun caz s-o public. Și cum am
primit încurajări, hai, public-o, public-o, am publicat-o și după ce am
publicat-o, m-am apucat să scriu eseuri scurte. Adică, de o pagină, două,
trei... și am trimis la diverse concursuri din țară. Și-am câștigat acum patru
ani 3 concursuri și toate trei aveau decernarea premiilor în aceeași zi. Și la
toate trei am câștigat. La una locul I, la una locul II și la una mențiune
parcă, nu mai rețin exact. Și mi s-a spus: Vino, că trebuie să fii prezentă la
decernarea premiilor. Și zic: Nu am cum să fiu și la Călărași, și la Urziceni,
și la Cluj. N-am cum. Și am ales Clujul. Și m-au întrebat cei de la Cluj: Dar
de ce ai ales Clujul? Pentru că este mai aproape... Și după aia ei mi-au
publicat cea de-a doua carte, Maor Gruber. În cartea a doua este vorba despre
Holocaust. Personajul principal este ficțiune, dar evenimentele istorice și tot
ce a avut loc, au fost reale. Și după aceea, cea de-a treia carte Alte
Povestiri pe care am publicat-o la Editura Națiunea și am avut lansarea acum
doi ani, în 2016, aia e... practic am luat toate eseurile și le-am publicat
într-un singur volum și le-am dat drumul pe piață.
19 – Elena
Parapiru: - Știți? Fostul meu diriginte din liceu și era și profesorul meu
de română, ne spunea că adevăratul geniu și adevăratul poet sau scriitorul care
suferă într-adevăr de vibrație este cel care lasă să curgă prin sine arta. El
este doar un vas prin care se manifestă ceea ce este etern. Și poate că o
pasiune nu este nevoie să continue o viață sau să se întâmple dintotdeauna ca
să fie reală. În cazul dv. este evident că sunt lucruri reale.
AURORA
CRISTEA: - Da. Adevărul e că mi-ar plăcea să am timp mai mult ca să scriu. Dar
ca să scrii, îți trebuie chef, îți trebuie inspirație, îți trebuie... să
pornească așa, dinlăuntrul tău. Că dacă te-apuci să scrii... am observat că
dacă te apuci să scrii o chestie pe care nu o simți, nu are priză la public.
Oamenii simt.
20 – Elena
Parapiru: - Așadar să avem și noi vibrație reală, ca să putem transmite mai
departe. Vă mulțumesc, doamna Cristea.
AURORA
CRISTEA: - Și eu vă mulțumesc.
21 – Elena
Parapiru: - Și mulțumesc pentru emoția din cadrul acestui interviu.
decembrie 2018
