O ultimă iubire

 

autor Roryta

                        În clipele de tulburare și-n visele care mă dor
                        Mi-aș da pe gratis tot ce am, să nu rămân acum dator
                        Când sunt cuprins de-o teamă mută și nu mai am scăpare
                        Caut să fug, să mă scufund ca-ntr-o supremă eliberare.
 
                         În anotimpuri solitare și-n moartea clipei care vine
                         Mi-aș vinde gândurile toate și scânteierile divine.
                         Când timpul fuge-n disperare și norii-ncep a plânge
                         Dorul de tine mă doboară și sufletul îmi frânge.
 
                        Se sparge valul efemer de sufletu-mi tăcut
                        Speranța și iubirea toată și tot ce am crezut
                        Se schimbă-n crivăț și ninsoare și îmi îngheață locul
                        Din inima-mi făcută scrum și arsă de tot focul.
 
                       Ce mai contează tot ce scriu și toate versurile mele?
                       Când rațiunile-s nebune și au devenit așa rebele?
                       Tu știi că dragostea e oarbă și te iubesc fără suflare
                       Până la cer și înapoi, până la lună și la soare.
 
                       Când ziua moare-n asfințit și noaptea se înșiră
                       Și când privirile duioase, iubiri și doruri îmi treziră
                       Mă fac că nu înțeleg ce-mi spune iluzia deșartă
                       Doar tu ești, Doamne, cel ce știi, și-atât te rog: mă iartă.

                       Cristea Aurora - octombrie 2020