autor Roryta
Sub cerul clar, cu stele fremătând,
Ți-am pus iubirea toată pe pământ.
Te-am desenat din flăcări și din vânt,
Cu ochii plini de spațiu și de cânt.
Aveai în tine liniștea din zori,
Și chipul tău purta miros de flori,
Iar vocea ta, cu timbru de fiori,
În suflet mi-a aprins poeme fără sori.
Când te priveam, simțeam cum cad ușor,
Ca frunza ce se rupe de un dor,
Și tu treceai prin mine, ca un nor,
Un vis frumos în dulcele său zbor.
Ai fost al meu o clipă-n infinit,
Într-un sărut tăcut și răvășit,
Iubire caldă fără de sfârșit
Un veșnic dor ce-n taină ne-a unit.
Te port în gând ca-ntr-un altar de foc,
Cu stele-n păr și sufletul în joc,
Ești cântecul ce-n noapte mi-a rămas,
Lumina care nu se stinge-n glas.
Sub bolți de cer, mai caut uneori
Acea privire plină de fiori,
Dar știu că n-o să vină înapoi
Iubirea mea de-acum, e doar cu ploi.
iunie 2025
