Mi-e dor de tine

autor Roryta

Mi-e dor de tine-n nopți târzii cu cerul fără lună,

Când stelele, ca niște zei, ne cheamă împreună.

Mi-e dor de glasul tău tăcut ce nu l-am auzit,

Și de privirea care-n vis m-a tot călăuzit.

 

Mi-e dor de pasul ce n-a fost, dar l-am simțit aproape,

Ca umbra unui înger blând ce se topea în ape.

Mi-e dor de tot ce nu ai spus și ce mi-a ars în pieptul gol,

De tot ce-ar fi putut să fie pe scena vieții într-un rol.

 

Mi-e dor de noaptea când ți-am scris în gând o poezie,

Și Luna ce-asculta tăcut, cu inima pustie.

Mi-e dor de stelele ce cad când mă gândesc la 𝒏𝒐𝒊,

Și de povestea ce-a fost scrisă atât de des și doar pe foi.

 

Mi-e dor de tine cum mi-e dor de cerul când e iarnă,

Când fulgii spun ce nu ai spus, iar frigul mă condamnă.

Mi-e dor de ce-a rămas din vis ca umbra unui zbor,

O melodie care plânge după al ei compozitor.

 

Mi-e dor de tine-n univers, deși n-ai fost vreodată,

De glasul care n-a rostit 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆𝒂 niciodată.

Mi-e dor de ce n-a fost să fim, deși părea să fie,

Ca dorul unui zeu căzut din stele-n poezie.

 

Sub cerul cald și înstelat ca o lumină prinsă-n zori

Răsar precum o stea arzând și mă așez printre scrisori

Și de va fi să fiu în gând doar o aducere aminte

Pe tâmpla ta mă voi prelinge cu un sărut cuminte.

 

iunie 2025