28 iunie 2025 | By: roryta

Cuvinte nescrise în lumina lunii


autor Roryta

Pe geana nopții visul se alină,
Un gând tresare-n miezul nevăzut,
Se-nalță lin un dor ca o lumină,
Și cade-n suflet ca un început.

Un cuvânt blând ce încă nu s-a scris,
Se zbate-n piept, in vise și-n minte,
E o dorință ce-n abur s-a închis
Și plânge-n lună cu lacrimi sfinte.

Luna varsă-n frunze o poveste,
Și-n ramuri moi așteaptă un cuvânt,
Pe margine de șoapte și pe creste,
În umbra ei se frânge un cuvânt.

O stea coboară-n liniștea de jos
Să scrie-n aer ce n-a fost rostit,
În noaptea asta plină de frumos,
Nescrisul dor este un vânt șoptit.

Un val de timp se rupe-n amintire,
Pe tâmpla nopții cade-un vis târziu,
Se naște-n piept o tainică iubire,
Și-un cuvânt suav se pierde-n aer viu.

iunie 2025