Frânturi de inimă între cuvinte

autor Roryta

Se frânge-n piept o dorință ce arde-n tăcere,

Ca roua căzută pe gânduri de seară târzie,

Și-n lipsa ta lumea-ntreagă devine durere,

Un ecou prelungit dintr-o rană ce-a fost poezie. 

În cuvânt se ascunde o ultimă răsuflare,

Ca un vers ce se rupe în umbra tăcerii,

Și-n ochii mei cad ploi tăcute și amare

Semn că iubirea mai plânge în zarea visării.

Frângerea clipelor se simte adânc, ca o rană,

Când pașii tăi nu mai calcă pe drumul cu flori,

Și tot ce-am fost iar cândva în gânduri mă-ndeamnă

Să piară tăcut între zeci de iluzii și nori.

Dorința-mi se zbate, flămândă de tine-n noapte,

În palmele goale caut umbra unui sărut,

Tăcerea devine o voce plină de șoapte,

Ce-mi spune în taină că tot ce-am iubit s-a pierdut.

Ecoul cuvintelor tale mai sună-n ureche,

De parcă tăcerea-i harfa pe care-ai cântat,

Și inima mea se frânge-n tăcerea rece

Iar timpul se destramă tăcut și ne-ntrebat.

O răsuflare mai ține speranța în viață

Fir de lumină sub falduri de noapte pustie,

Și în frânturi de inimă scriu încă o frază,

Cu gândul că poate cândva-mi vei fi poezie.

iunie 2025