autor Roryta
În taina lumii nevăzute, îngerii coboarăCu aripi moi din cerul blând, sub raza lor de seară.Ei poartă-n ochi lumină vie, har dumnezeiesc,Și-n șoapte calde îmi aduc un vis nepământesc.În palma lor stă scris destin, cu slove de iubire,Cuvinte clare de cristal, din cer și din simțire.Ei știu că-n mine e un foc ce nu se poate stinge,Și că un suflet, undeva, de dorul meu se frânge.Pe drumul plin de flori și spini, mă țin în miez de rugă,Ca inima să-mi fie scut și gândul să nu fugă.Știu că din mine se desprind adesea rugi albastre,Iar El, ce le aude lin, trimite semne-n astre.Pe fruntea lui s-a așezat o rază nesfârșită,Un timp divin, o amintire tainic înflorită.Nu-i spun pe nume, dar ți-l port, Stăpâne, drept ofrandă,Că-n fața ta doar Adevărul veșnic mă comandă.În brațul lui, de-aș fi pământ, și el ar fi o ploaie,Aș încolți din nou iubind, cu pace și candoare.Și-n clipele ce stau în loc, când cerul se deschide,Aud cum îngerii îmi spun că el de mine râde.Dar râsul lui nu-i râs de joc, e murmur de tăcere,E semn că a simțit în el aceeași mângâiere.Că ne-am născut din adevăr și-același drag cuvânt,Și ne-a unit un singur dor, venind de sub pământ.Și dacă Tu, din cer, mă vezi cum strâng în piept durerea,Te rog, păstrează-l liniștit, chiar dacă-mi plânge vrerea.Să nu-l atingă niciun vânt, nici timpul, nici uitarea,Că-l port în mine ca pe-un dar ce-mi bate-n piept chemarea.
iunie 2025
Youtube
